O coadă de șopârlă conservată în chihlimbar dezvăluie un mecanism de apărare vechi de 100 de milioane de ani
O descoperire paleontologică remarcabilă oferă dovezi directe despre una dintre cele mai răspândite strategii de supraviețuire din lumea reptilelor. O coadă de șopârlă, detașată de corp acum aproximativ 99 de milioane de ani, a fost găsită conservată într-o bucată de chihlimbar de doar 18 milimetri, provenită din nordul Myanmarului.
Autoamputarea cozii, cunoscută științific sub numele de autotomie, este un mecanism defensiv întâlnit la majoritatea șopârlelor actuale, care își pot pierde voluntar coada pentru a scăpa de prădători. Până în prezent, stabilirea momentului în care această abilitate a apărut la șopârle s-a dovedit dificilă, deoarece fosilele anterioare nu puteau confirma dacă detașarea fusese un act voluntar sau urmarea unei rupturi accidentale.
Cercetarea a fost condusă de Dolev Fabrikant, doctorand la Școala de Studii de Mediu din cadrul Universității Tel Aviv, împreună cu coordonatorul său, dr. Leonidas-Romanos Davranoglou, de la Școala de Zoologie și Muzeul Steinhardt de Istorie Naturală, în colaborare cu cercetători de la Universitatea Națională și Kapodistriană din Atena și de la Institutul Volcani din Israel. Rezultatele au fost publicate în revista Palaeontologia Electronica.
Inițial, importanța fragmentului de chihlimbar a trecut neobservată. Fabrikant a remarcat că ceea ce părea a fi o ramură mică sau un fragment de insectă era acoperit de solzi minusculi. „Mi-am dat seama că ceea ce părea a fi o crenguță era acoperit de solzi mici. Era o coadă de șopârlă”, a relatat cercetătorul. Reacția coordonatorului său a fost imediată: „Aproape că am sărit de pe scaun. Am realizat instantaneu că acest mic fosil ar putea deschide o fereastră extraordinară către trecut”.
Deoarece chihlimbarul este tulbure și microscopic, microscopul obișnuit nu putea dezvălui detaliile fine ale fosilei. Echipa a apelat la scanarea micro-CT la Institutul Volcani, o tehnică ce combină imagini cu raze X din multiple unghiuri într-o reconstrucție tridimensională. „Micro-CT ne-a permis să examinăm structuri ascunse de chihlimbar fără a fi nevoie să tăiem această piesă unicat”, a explicat dr. Ahmed Nasser, coordonatorul unității analitice a institutului.
Scanările au dezvăluit, în punctul de detașare, un inel distinct de țesut, asemănător structurii observate la cozile pierdute de șopârlele moderne. Separarea era curată și simetrică, fără tiparele de deteriorare specifice unei leziuni accidentale. Această structură caracteristică, asemănătoare unei aranjamente florale de mușchi, i-a ajutat pe cercetători să distingă o detașare controlată de o ruptură întâmplătoare.
În ciuda conservării excepționale, coada singură nu poate stabili cărei grupe de șopârle i-a aparținut animalul. „Deși putem identifica cu certitudine specimenele ca fiind cele ale unei șopârle, ne lipsesc craniul și alte elemente scheletice care ar permite o identificare mai precisă. Printre afinitățile posibile se numără grupele ce includ șopârlele de zid de astăzi sau, alternativ, șerpii de sticlă și varanii”, a precizat Apostolos Christopoulos, doctorand la Universitatea Națională și Kapodistriană din Atena.
De asemenea, cercetătorii nu pot stabili ce anume a determinat detașarea cozii. Este posibil ca șopârla să fi rămas blocată în rășina lipicioasă și să-și fi pierdut coada pentru a se elibera, sau să o fi desprins în timpul unui atac al unui prădător, coada abandonată ajungând ulterior în rășină. Fosila nu poate arăta nici dacă șopârla a supraviețuit și nici dacă și-a regenerat ulterior coada.
Ceea ce demonstrează însă descoperirea este că acest mecanism funcționa deja la șopârle acum aproximativ 99 de milioane de ani. Conservată într-o bucată de rășină antică suficient de mică pentru a încăpea pe un vârf de deget, fosila oferă dovada unei strategii de supraviețuire care se desfășoară și astăzi în grădini și pe zidurile scăldate de soare.
