Sindromul impostorului în rândul cadrelor didactice din învățământul superior: Găsirea echilibrului între autenticitate și profesionalism
Într-o lume academică care pune presiune asupra cadrelor didactice să demonstreze încredere și competență, o nouă cercetare derulată de Universitatea de Stat din Colorado scoate la iveală o problemă comună: sindromul impostorului. Acesta se referă la sentimentul persistent de insuficiență și teama de a fi descoperit ca un „fraud” în ciuda succeselor obiective. Această cercetare sugerează că dezvăluirea acestor sentimente de nesiguranță poate influența semnificativ modul în care studenții percep competența și eficiența profesorilor lor.
Conducătorul acestui studiu, Alexa Jayne, un student doctorand la CSU, a observat personal impactul sindromului impostorului în timpul activității sale ca asistent universitar în cadrul Departamentului de Psihologie. Jayne a recunoscut că, deși își îndeplinea sarcinile cu succes, se simțea adesea incapabil și inferior. Această experiență a determinat-o să cerceteze mai amănunțit cum sindromul impostorului influențează percepțiile externe ale profesorilor.
Rezultatele studiului
Cercetarea a constat în prezentarea a două vigneturi aproape identice către studenți, fiecare având ca subiect un profesor asociat cu o carieră academică remarcabilă. Cu toate acestea, într-una dintre vigneturi, profesorul își recunoștea temerile de a fi considerat un impostor, în timp ce în cealaltă versiune, acest aspect nu era menționat. Studenții au fost invitați să evalueze diferite trăsături ale profesorilor, incluzând atractivitatea, estimarea salariului și intenția de a se înscrie în cursurile lor.
Această analiză a scos la iveală un paradox: studenții au considerat profesorul care a menționat senzația de nesiguranță ca având cu 10.000 de dolari mai puțin în comparație cu cel care nu a spus nimic despre aceste sentimente, deși ambii erau evaluați ca fiind pe deplin plăcuți. Aceasta sugerează că, în mod inexplicabil, chiar și cele mai mici slăbiciuni umane pot influența percepția studenților asupra competenței unui cadru didactic.
Implicarea în dezvoltarea personalului și strategiile de mentorat
Rezultatele acestui studiu aduc în discuție provocările pe care cadrele didactice trebuie să le înfrunte, în special în ceea ce privește echilibrul dintre autenticitate și profesionalism. Jayne subliniază că dezvăluirea vulnerabilităților trebuie să fie realizată cu atenție, astfel încât profesorii să stabilească legături mai profunde cu studenții fără a-și submina statutul profesional.
De asemenea, cercetarea lui Jayne are implicații importante pentru grupurile care sunt predispuse la sindromul impostorului, precum femeile din domeniile STEM, care pot beneficia de o abordare mai structurată a acestor sentimente în cadrul mentoratului. Ea mai notează că aceste descoperiri nu sunt menite să descurajeze profesorii de a-și împărtăși vulnerabilitățile, ci mai degrabă să contribuie la normalizarea acestor sentimente și la sprijinirea reținerii și avansării cadrele didactice, în special în rândul grupurilor marginalizate.
Profesorul Bryan Dik a adăugat că cercetările ulterioare ar putea explora cum diversele variabile demografice afectează angajarea, promovările și implicarea studenților, în special pentru cadrele didactice aflate la început de carieră, care sunt deja vulnerabile la stereotipuri de prejudecată.
Astfel, studiul nu doar că conturează o imagine complexă a sindromului impostorului în mediul academic, dar subliniază și nevoia de a aborda aceste teme cu seriozitate, promovând un mediu mai susținător și incluziv în educație.
Sursa: Phys.org
