Prognozele electorale pentru Senatul SUA, limitate de datele istorice privind influența climatului național
Cursele pentru Senatul Statelor Unite sunt tot mai des decisе de forțe naționale, precum aprobarea prezidențială, orientarea partizană și condițiile economice, și mai puțin de politica locală sau de avantajul candidaților în funcție. Această realitate face ca prognozele electorale să fie mai nesigure decât par, arată un studiu publicat în PS: Political Science & Politics de cercetători de la University of California, Davis, și George Mason University.
Problema centrală identificată de autori este că analiștii au cele mai puține date istorice exact despre factorul pe care au cea mai mare nevoie să îl înțeleagă: cât de puternic influențează climatul politic național fiecare cursă pentru Senat. Studiul se bazează pe opt cicluri electorale, din 2010 până în 2024, acoperind 269 de curse. Deși numărul pare mare, toate cursele dintr-un an dat se desfășoară în același climat politic național, astfel încât cercetătorii au doar opt cicluri distincte la dispoziție pentru a estima această influență.
Model propriu: șanse de 61,2% pentru controlul democrat al Senatului
Echipa a construit un model propriu, actualizat zilnic, care reflectă naționalizarea crescândă a alegerilor pentru Congres. Potrivit acestuia, democrații au o șansă de 61,2% să obțină controlul Senatului în noiembrie și o șansă de 90% să câștige între 46 și 56 de mandate. Este nevoie de 51 de mandate pentru a prelua controlul, deoarece vicepreședintele votează în caz de egalitate.
Modelul acordă o pondere mare condițiilor naționale, însă datele nu le pot spune cercetătorilor cât de mare ar trebui să fie această pondere. Christopher Hare, profesor asociat de științe politice la UC Davis și coautor al studiului, a explicat că cursele evoluează parțial independent și parțial în ritmul valurilor naționale. „Din acest motiv, trebuie să lărgim și mai mult intervalele de incertitudine. Trebuie să spunem că suntem cu atât mai puțin încrezători în privința acestor curse”, a declarat el.
Aceleași date, probabilități diferite
Pentru a măsura cât de mult contează acest lucru, cercetătorii au testat 120 de versiuni plauzibile ale modelului lor, fiecare cu ipoteze diferite despre cât de mult ajută statutul de candidat în funcție, cât de mult contează înclinația politică a unui stat și cât de puternic mișcă climatul național cursele. Toate, în afară de trei, s-au potrivit la fel de bine cu alegerile trecute, dar au ajuns la concluzii diferite privind controlul Senatului. În versiunea analizată în lucrare, cu date valabile la 19 august, șansa controlului democrat varia între 43,2% și 57,6%. Circa 89% din această incertitudine provenea dintr-o singură alegere: cât de puternic se transmite climatul național în cursele pentru Senat.
Ce înseamnă pentru institutele de sondare
Hare a precizat că studiul nu este o critică la adresa institutelor de sondare. Pe măsură ce tot mai puțini oameni răspund la telefon, analiștii au mai puține date la dispoziție și trebuie să ia în calcul posibilitatea ca sondajele să nu reprezinte întregul electorat. „Aceasta este o sursă de incertitudine în curs și, posibil, în agravare, pe care trebuie să o luăm în calcul în modele. Intervalele de încredere de 95% presupun eșantioane aleatorii, dar avem cu adevărat eșantioane aleatorii? Dacă nu, atunci trebuie să lărgești intervalul”, a spus el.
Recomandare: prezentarea intervalelor, nu a unei singure cifre
Autorii recomandă analiștilor să prezinte intervalul de probabilități posibile, alături de marja obișnuită de eroare, și să nu prezinte o singură cifră ca și cum datele ar fi rezolvat toate alegerile metodologice. Hare consideră că acest lucru contează dincolo de statistică, pentru că prognozele influențează modul în care oamenii percep dacă votul lor contează. „Modelele prea încrezătoare pot avea ceva descurajant, ceea ce nu înseamnă că ar trebui să spunem că toate modelele sunt 50-50 doar pentru a-i face pe oameni să iasă la vot. Dar este cu adevărat periculos dacă avem modele proaste care își supraestimează încrederea și descurajează participarea, atunci când cursa este potențial mult mai strânsă”, a afirmat el.
Hare a comparat prognozele electorale cu cele meteorologice: recunoașterea incertitudinii nu echivalează cu renunțarea, scopul fiind evitarea situației analistului care insistă că nu va ploua chiar înainte de o furtună. În același timp, el subliniază că nu orice cursă este echilibrată: modelul acordă statului Wyoming o șansă de 99% pentru republicani. „Avem un rol public real, mai ales în vremuri polarizate, când oamenii se uită la aceste prognoze”, a concluzionat Hare, precizând că obiectivul este o contabilizare mai completă a zonelor incerte.
