Comportamentul balenelor franche australe în alegerea zonelor de alăptare s-a schimbat odată cu creșterea populației
Populația de balene franche australe din apele Australiei a fost aproape distrusă de vânătoarea de balene în secolul al XIX-lea. Deși după interzicerea vânătorii, în anii 1970, numărul perechilor mamă-pui care vizitează Australia în fiecare iarnă a crescut de la câteva exemplare la câteva sute, recuperarea populației s-a oprit în ultimii ani, iar efectivele rămân mult sub nivelurile de dinainte de vânătoare. Specia este în continuare pe lista speciilor periclitate în Australia.
Balenele franche australe folosesc sezonier zonele de coastă puțin adânci, precum golfurile semînchise, ca locuri de alăptare. Se credea că femelele sunt fidele unui anumit loc și aleg să-și alăpteze puii în același golf în care s-au născut. Un studiu recent, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, a analizat mai atent unde petrec balenele franche australe timpul în apele australiene.
Date de supraveghere aeriană din 1976 până în 2023
Cercetătorii de la Institutul pentru Studii Marine și Antarctice (IMAS) al Universității din Tasmania și de la Divizia de Știință a Antarcticii Australiene au folosit date ample din supravegherea aeriană anuală desfășurată între 1976 și 2023 pentru a evalua schimbările în distribuția balenelor în zonele lor de alăptare și pentru a înțelege mai bine comportamentul lor spațial.
Rezultatele arată că balenele sunt mai puțin fidele unor golfuri anume decât se credea în mod obișnuit și că modelele lor de distribuție spațială s-au schimbat fundamental față de etapele incipiente ale recuperării populației.
De la o distribuție relativ aleatorie la zone de concentrare clar conturate
„Am investigat modul în care modelele de distribuție ale balenelor franche australe s-au schimbat pe măsură ce numărul anual de exemplare de-a lungul coastei a crescut de la foarte puține, la începutul recuperării după vânătoare, la sute în ultimele decenii”, a declarat Anne Grundlehner, cercetătoare la IMAS și autoarea principală a studiului.
„Când balenele erau încă o raritate de-a lungul coastei, puținele exemplare care ne vizitau coasta păreau distribuite aleatoriu în habitatele potrivite. Nu existau situri care să se remarce ca puncte fierbinți. Dar, pe măsură ce numărul a crescut în primii ani ai recuperării populației, au apărut mai multe situri folosite constant de multe balene, numite zone de agregare. Și trei dintre ele au înregistrat brusc creșteri ale numărului de balene mult mai rapide decât celelalte”, a explicat Grundlehner.
„Trecerea de la un model de distribuție oarecum aleatoriu la formarea unor puncte fierbinți clare sugerează că a avut loc o schimbare în strategia comportamentală care stă la baza selecției habitatului, pe măsură ce abundența tot mai mare de balene franche australe le-a făcut să se adune în număr mai mare. În loc să revină în locurile în care s-au născut, cum se credea în mod obișnuit, balenele păreau să fie tot mai atrase de locuri unde se adunau multe balene din aceeași specie”, a spus cercetătoarea.
Fidelitate față de regiuni întinse, nu față de un singur golf
Stuart Corney, cercetător la IMAS și coautor al studiului, a declarat că rezultatele resping convingerea răspândită că femelele revin strict în același loc cu puii succesivi, ceea ce contrazice presupunerile despre dinamica populației și are implicații importante pentru cercetare și conservare.
„În schimb, pe măsură ce populația a crescut numeric, femelele au fost mai predispuse să aleagă zone de alăptare unde se aflau și alte balene”, a afirmat el. Cercetătorii au constatat că, în loc să revină strict într-un singur golf pe toată durata vieții, utilizarea siturilor de-a lungul coastei pare să reflecte atât fidelitate față de regiuni mai mari, posibil pe o distanță de până la 1.000 de kilometri de coastă, cât și atracția față de locurile unde se aflau alte balene care fătau.
„Studiul nostru arată că utilizarea habitatului este determinată de o interacțiune între preferințele pentru habitat, mecanismele comportamentale și densitățile populației. Acest lucru evidențiază importanța luării în considerare a acestor interacțiuni dinamice pentru a înțelege cum răspund populațiile de animale la schimbările de mediu, în loc să privim utilizarea habitatului ca o reflectare statică a mediilor preferate”, a concluzionat Grundlehner.
