Japonia interzice editarea genetică reproductivă, dar experții cer cooperare internațională
O nouă lege adoptată în Japonia reglementează utilizarea reproductivă a embrionilor umani și a celulelor germinale modificate genetic, marcând un pas important în guvernanța editării genomului uman. Legea, promulgată pe 17 iulie 2026, instituie sancțiuni pentru utilizările reproductive interzise ale embrionilor și celulelor germinale modificate genetic — cunoscute și ca editare genetică umană ereditară. Interdicțiile și pedepsele intră în vigoare pe 24 iulie 2027, la un an după promulgare.
Potrivit profesorului Tsutomu Sawai de la Graduate School of Humanities and Social Sciences din cadrul Universității Hiroshima, legea definește clar activitățile interzise și pedepsele pentru încălcare, dar este nevoie de o coordonare internațională mai puternică pentru a împiedica ocolirea acestor interdicții de către persoanele care caută proceduri în străinătate.
Ce interzice și ce permite noua legislație
Anterior, utilizarea reproductivă a editării genetice ereditare nu era permisă în Japonia, însă nu existau sancțiuni legale pentru transferul embrionilor sau celulelor germinale modificate genetic într-un uter. Noua lege interzice explicit utilizarea reproductivă a editării genetice ereditare, dar permite cercetarea de bază în acest domeniu, sub supraveghere ministerială obligatorie.
„Acesta este un pas important făcut de Japonia”, a declarat Sawai. „Japonia este deja lider în medicina regenerativă și se așteaptă să fie lider și în etica unor astfel de terapii.”
Legea distinge cu atenție între formele de editare genetică care afectează generațiile viitoare și cele care nu fac acest lucru. Astfel, dezvoltarea terapiilor de editare genetică somatică, ale căror efecte rămân limitate la persoana tratată, nu este afectată. Această distincție este importantă în contextul în care medicina bazată pe editarea genetică avansează rapid: tratamente pentru afecțiuni precum anemia falciformă și beta-talasemia dependentă de transfuzii au fost deja aprobate pentru pacienți, iar aceste terapii ar trebui să continue să se dezvolte prin căile științifice și de reglementare obișnuite.
De ce este necesară coordonarea internațională
Interdicțiile sunt susținute de argumentul că consecințele pe termen lung ale modificărilor nu pot fi verificate de-a lungul mai multor generații și că viitorii copii, cei mai afectați de aceste intervenții, nu își pot da consimțământul în avans. Cu toate acestea, interdicțiile naționale sunt probabil insuficiente fără o coordonare internațională, întrucât persoanele din Japonia ar putea căuta proceduri de editare genetică ereditară în țări cu reglementări mai slabe.
„Nicio țară nu poate aborda singură editarea genetică ereditară”, a afirmat Sawai. „Legile naționale sunt necesare, dar ele trebuie completate de cadre internaționale și cooperare. Deciziile pe care le luăm astăzi vor afecta generații care nu se pot exprima singure.”
În același timp, interdicțiile actuale nu implică neapărat o interdicție permanentă. Evoluțiile viitoare în știință, siguranță și înțelegere etică ar putea justifica reevaluarea legii și a presupunerilor etice pe care se bazează.
