Scanările UV scot la iveală un vernis natural care ar fi putut proteja desenele din Peștera Chauvet
În interiorul unei peșteri calcaroase din sud-estul Franței se află unele dintre cele mai vechi opere de artă cunoscute. Cunoscută sub numele de Peștera Chauvet, situl este atât de important din punct de vedere istoric, cât și de fragil, încât locația sa este ținută secretă, iar peștera este închisă în spatele unei porți masive de oțel.
Acum, cercetătorii au conceput o tehnică prin care pot investiga aceste opere de artă în siguranță și pot înțelege vernisul natural care le-a protejat de-a lungul secolelor. Rezultatele lor au fost publicate în jurnalul ACS Omega.
Acum aproximativ 37.000 de ani, un grup de oameni din paleolitic a intrat în ceea ce este astăzi Peștera Chauvet și a lăsat în urmă desene detaliate ale faunei locale, inclusiv urși de peșteră, lei de peșteră, bizoni și cai. Desenele au fost izolate de o surpare de stâncă din antichitate și au rămas nedescoperite până în anii 1990.
La câteva decenii după aceea, încă se pot afla multe despre aceste opere de artă străvechi, inclusiv despre modul în care geologia peșterii ar fi putut contribui la conservarea lor.
Pentru a studia pereții peșterii fără a-i deteriora, cercetătorii au folosit spectroscopia de fluorescență în ultraviolet, care evidențiază depozite minerale fluorescente invizibile cu ochiul liber. Philippe Walter și colegii săi au dorit să utilizeze această tehnică pentru a investiga în mod neinvaziv aceste desene vechi. Accentul lor a fost pe depozitele minerale formate deasupra desenelor pe bază de cărbune și pe tehnicile folosite pentru a crea arta.
Din cauza fragilității urmelor preistorice din fața operelor de artă, cercetătorii au instalat un spectrometru portabil pe o pasarelă de protecție, la aproximativ 2,5 metri de peretele peșterii. Un fascicul de lumină ultravioletă a fost îndreptat spre perete, iar fluorescența rezultată din depozitele minerale și din pigmenții operelor de artă a fost analizată de spectrometru.
„Metodologia noastră seamănă mult cu o investigație criminalistică: examinăm fiecare element de probă pentru a descifra tehnicile artiștilor preistorici și pentru a înțelege cum au fost conservate picturile de-a lungul timpului”, spune Walter.
Analiza cercetătorilor a arătat că apa purtătoare de minerale a curgut peste suprafața calcaroasă a peretelui, lăsând în urmă straturi subțiri de calcit. Calcitul strălucea în albastru sub lumina ultravioletă, dezvăluind un vernis natural care acoperă o parte a operei de artă. Unele zone au prezentat și o fluorescență portocalie, care ar putea proveni de la cărbuni încinși sau de la materiale aprinse, cum ar fi o torță, frecate de perete pentru a crea desenele.
Aceste rezultate scot în evidență interacțiunea atentă dintre oameni și geologie care a permis conservarea acestor opere de artă timp de zeci de mii de ani. Walter și echipa sa anticipează că tehnica are aplicații și în știința criminalistică sau în monitorizarea biofilmurilor la bordul Stației Spațiale Internaționale — un proiect deja în curs de desfășurare.
