Misterul unui „cocor uriaș dispărut”, elucidat după 150 de ani
Cercetătorii de la Universitatea Bournemouth au rezolvat un mister vechi de 150 de ani privind identitatea unui cocor gigant considerat dispărut, care a trăit în Europa acum peste 20.000 de ani. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Royal Society Open Science.
Cocorul primitiv gigant, denumit Grus primigenia, a fost descris în secolul al XIX-lea de biologul francez Alphonse Milne-Edwards, pe baza unor fragmente de oase găsite în peșteri din sudul Franței. Rămășițele au fost datate la sfârșitul ultimei ere glaciare. De la acea descoperire, s-a crezut pe scară largă că oasele provin de la o specie dispărută de cocor gigant.
Un nou studiu condus de dr. John Stewart, profesor de paleoecologie evolutivă la Universitatea Bournemouth și coordonatorul echipei de cercetare, arată însă că oasele aparțin unor exemplare mai mari ale cocorului comun care trăiește astăzi în Europa, și nu unei specii separate, dispărute.
„Bănuiam că acești cocori mari nu erau dispăruți și reprezentau, de fapt, exemplare mai mari ale cocorului comun european modern. Credem că motivul identificării greșite a fost acela că masculii de cocor sunt mari, iar femelele mai mici, ceea ce a contribuit la speculațiile anterioare potrivit cărora ar fi existat două specii diferite – cocorul comun pe care îl vedem astăzi și specia dispărută, mai mare”, a declarat Stewart.
Studiul, realizat în parteneriat cu Centrul de Paleogenetică din Stockholm, Suedia, a folosit mostre de ADN vechi prelevate din 18 oase de cocor descoperite în Anglia, Țara Galilor, Franța, Germania și Insulele Baleare. Materialul genetic a fost extras pentru a identifica speciile.
„Studiile anterioare au folosit doar dimensiunea și forma oaselor pentru a încerca să înțeleagă aceste păsări mari. Analiza ADN ne-a oferit o imagine mai precisă asupra a ceea ce reprezintă ele”, a adăugat Stewart.
Echipa de cercetare de la Universitatea Bournemouth intenționează să continue investigațiile pentru a afla de ce dimensiunea acestor cocori a scăzut. „Provocarea pentru viitor este să investigăm motivul scăderii dimensiunii cocorilor. Bănuim că drenarea zonelor umede și schimbările în utilizarea terenurilor de către oameni sunt cauzele, dar este nevoie de mai multe cercetări pentru a clarifica acest lucru”, a mai spus Stewart.
Studiul evidențiază totodată problema identificării în general a păsărilor dispărute pe baza oaselor. Este posibil ca și alte specii de păsări dispărute, identificate exclusiv prin diferențe de dimensiune, să ridice probleme, iar o analiză a ADN-ului vechi ar putea fi necesară pentru a confirma aceste identificări.
„Deși este adevărat că multe specii de păsări sunt vulnerabile la acțiunile umane astăzi, se poate să fi supraestimat numărul disparițiilor din trecut. Unele dintre acestea ar putea reprezenta, de fapt, variații de dimensiune ale unor specii existente”, a concluzionat Stewart.
