Cărbunele vechi dezvăluie cum își organizau neanderthalienii taberele
Un nou studiu publicat în Journal of Paleolithic Archaeology analizează fragmentele de cărbune și distribuția lor spațială pentru a reconstitui modul în care neanderthalienii își organizau spațiul de locuit în Abric Romaní, un adăpost stâncos din apropierea Barcelonei.
Un sit cu urme deosebit de detaliate
Abric Romaní păstrează urme neobișnuit de detaliate ale vieții neanderthalienilor. Autorii studiului notează că situl cuprinde niveluri clar delimitate, folosite între 110.000 și 40.000 de ani înainte de prezent. Nivelul analizat este împărțit în zone asociate cu activități diferite: sarcini legate de vetre într-o regiune interioară și fabricarea de unelte în zonele exterioare. Cercetări anterioare la alte niveluri ale sitului au indicat existența unor spații separate pentru activități, dormit și eliminarea deșeurilor.
În spațiile de locuit ale neanderthalienilor, vetrele erau centre pentru încălzire, gătit și activitate socială. Rămășițele lor, în special cărbunele, pot dezvălui cum își organizau oamenii antici aceste spații. Măturatul, aruncarea deșeurilor și călcarea pot deplasa reziduurile de foc, dar lasă și ele urme arheologice. Studii anterioare ale cărbunelui au arătat că neanderthalienii foloseau în principal pinul de munte drept combustibil, disponibil în regiune și probabil cules din apropierea adăpostului.
Două modele contrastante de distribuție
Pentru noul studiu, cercetătorii au colectat manual fragmente de cărbune dintr-un singur strat arheologic, numit Ra, excavat între 2019 și 2022. Microscopia a fost folosită pentru a identifica tipurile de lemn și urmele de creștere, degradare, ardere și depunere minerală. Hărți digitale și teste statistice au comparat concentrațiile de cărbune din diferite zone și modelele lor de conservare.
Rezultatele au arătat două modele contrastante: o concentrație largă, strâns asociată cu vetrele din sectorul nordic al taberei, și grupuri mai mici și izolate în sud, adesea în afara vetrelor. Cercetătorii consideră că sectorul nordic pare a fi o zonă principală de depozitare a deșeurilor, în timp ce sectorul sudic ar fi putut servi drept depozit secundar, cu material deplasat în timpul curățării vetrelor. Autorii interpretează distribuția generală ca fiind în principal de origine umană, cu perturbări ulterioare localizate, de intensitate redusă spre moderată.
Ce arată analiza celor 640 de fragmente
Analiza a 640 de fragmente a arătat că aproximativ 76% din lemn era pin de munte, în concordanță cu pădurile de pin din apropiere care furnizau cea mai mare parte a combustibilului. Anatomia și degradarea lemnului sugerează că locuitorii culeseau în principal lemn mort, probabil inclusiv crengi căzute adunate din împrejurimi. Fragmentele din sud prezentau proporțional mai multe semne de depunere minerală și activitate fungică, posibil din cauza apei care curgea prin tabără.
Autorii avertizează însă că deșeurile din depozitele secundare reprezintă, prin natura lor, o acumulare de resturi din evenimente și activități diferite. Curățarea ar fi putut consta pur și simplu în mutarea lemnului de foc într-un spațiu imediat apropiat, așa cum sugerează amprentele lemnului, nu într-o zonă anume de deșeuri. Concentrările din sud ar putea reflecta deplasarea antropică a reziduurilor de ardere, o conservare sau o expunere postdepozițională diferită, ori o combinație a ambelor procese.
Limitele analizei și pașii următori
Analiza cărbunelui singură nu poate stabili dacă grupurile din sud provin din curățare, din mișcări naturale sau dintr-o combinație de procese. Există, de asemenea, incertitudine cu privire la faptul dacă modelele reprezintă o singură ocupare continuă sau mai multe vizite separate de abandon. Unele caracteristici microscopice studiate pot avea cauze multiple: urmele fungice, de exemplu, se pot fi format înainte ca lemnul să fie cules sau după ardere.
Combinarea hărților de cărbune cu alte dovezi arheologice ar putea oferi o imagine mai clară. Oasele, uneltele de piatră și dovezile microscopice din sedimente ar putea testa ipoteza curățării, iar potrivirea artefactelor sparte și examinarea microdeșeurilor ar putea distinge vizitele separate și episoadele de refolosire a vetrelor. Autorii subliniază importanța analizei spațiale a cărbunelui alături de analizele oaselor și ale litelelor, pentru a descompune palimpsesturile, a interpreta evenimente apropiate în timp etnografic și a înțelege cum se leagă între ele diferite activități legate de vetre.
