Universitățile pot contribui la îndeplinirea obiectivelor globale privind biodiversitatea
Conferința ONU privind biodiversitatea, CoP 17, desfășurată la Erevan, în Armenia, sub tema „Acțiune pentru natură”, a scos în evidență modul în care instituțiile academice și de cercetare pot transforma dovezile științifice în măsuri concrete pentru protejarea naturii. O nouă analiză a strategiilor și planurilor naționale de acțiune privind biodiversitatea din 52 de state africane arată cum universitățile pot sprijini acest demers.
Studiul internațional, coordonat de Universitatea Newcastle și de CASCADE, un consorțiu de instituții de învățământ superior din Regatul Unit și partenerii lor, demonstrează că instituțiile academice pot sprijini politicile privind biodiversitatea nu doar prin cercetare științifică, ci și prin conectarea cercetătorilor, a factorilor de decizie și a altor părți interesate. Autorii au roluri diverse în știință și în elaborarea și implementarea politicilor, astfel încât demersul răspunde unei nevoi reale de aplicare a politicilor la nivel global.
O abordare care implică întreaga societate
Analiza a explorat modul în care instituțiile academice pot sprijini Cadrul global privind biodiversitatea Kunming-Montreal, acordul ratificat în 2022 de părțile la Convenția privind diversitatea biologică, care stabilește obiective ambițioase de combatere a declinului biodiversității. Conferința părților a îndemnat instituțiile academice și de cercetare să sprijine acest cadru și a înființat centre regionale de cooperare tehnică și științifică pentru a facilita accesul părților la expertiză științifică și tehnică. Cu toate acestea, măsura în care instituțiile academice pot contribui la aceste eforturi rămâne neclară.
Rezultatele publicate în Conservation Science and Practice arată că centrele regionale de sprijin ale convenției și instituțiile academice pot juca roluri complementare în punerea în practică a cadrului global. Cercetarea subliniază rolul instituțiilor academice atât în generarea, cât și în transmiterea cunoștințelor și sugerează că pregătirea cercetătorilor pentru a conecta dovezile științifice cu nevoile factorilor de decizie ar putea spori influența cercetării asupra politicilor privind biodiversitatea.
Un punct unic de acces pentru factorii de decizie
Élie Pédarros, de la Școala de Științe Naturale și Ambientale a Universității Newcastle și de la CASCADE, primul autor al studiului, a declarat că mobilizarea instituțiilor academice și de cercetare și încurajarea implicării cercetătorilor în procesele de politică sunt esențiale pentru abordarea care implică întreaga societate, necesară implementării cadrului global, valorificând bogăția și diversitatea rețelelor lor de colaborare.
Potrivit acestuia, este esențial ca instituțiile academice să se prezinte într-un mod mai unitar și mai coerent în fața centrelor de cooperare și a părților, în loc ca fiecare universitate sau instituție de cercetare să acționeze separat. Atunci când mediul academic funcționează ca un consorțiu coordonat, precum CASCADE sau Academia Africană de Științe, procesul devine mai simplu pentru factorii de decizie, oferind un „punct unic de acces” pentru cunoștințe și facilitare.
Onyeka Nwosu, autor al studiului, care reprezintă Nigeria în grupul consultativ informal al convenției privind cooperarea științifică și care a co-prezidat două grupuri la CoP17, a afirmat că obiectivele ambițioase ale cadrului global oferă statelor africane o oportunitate semnificativă de a avansa conservarea biodiversității și utilizarea durabilă a acesteia. În opinia sa, centrele de cooperare tehnică și științifică pot juca un rol transformator, prin consolidarea capacităților regionale, promovarea unor rețele de cercetare eficiente și asigurarea faptului că cele mai bune cunoștințe științifice disponibile stau la baza acțiunilor și implementării pe întregul continent.
Relevanță dincolo de continentul african
Deși analiza a vizat strategiile și planurile naționale de acțiune privind biodiversitatea din Africa și rolul centrelor de cooperare tehnică și științifică în sprijinirea statelor și a rețelelor academice, concluziile sunt relevante la nivel global. Mohammad Khalid Sayeed Pasha, coordonator regional pentru ariile protejate, conservate și patrimoniale din cadrul IUCN, responsabil de centrul de cooperare tehnică și științifică găzduit de biroul regional IUCN pentru Asia, a spus că un mesaj cheie al analizei este că integrarea instituțiilor academice ca parteneri veritabili în activitatea centrelor ar fi strategică pentru a spori sprijinul și a construi o capacitate durabilă în rândul părților.
Echipa de cercetare a elaborat și un document de politici de două pagini destinat părților și celor implicați în implementarea cadrului global, care prezintă principalele concluzii și modul în care acestea pot fi aplicate în practică.
