Populațiile de lilieci se micșorează, iar serviciile pentru ecosisteme slăbesc chiar dacă speciile rămân răspândite
Liliecii susțin sănătatea ecosistemelor în multe feluri. Speciile insectivore ajută la reglarea populațiilor de insecte, inclusiv a dăunătorilor agricoli și forestieri. În regiunile tropicale și subtropicale, liliecii care se hrănesc cu nectar și fructe polenizează plantele și dispersează semințele, sprijinind reproducerea plantelor și regenerarea pădurilor.
Un articol publicat în Nature Reviews Biodiversity de cercetători de la Museum für Naturkunde, Universitatea din Napoli Federico II și Humboldt-Universität zu Berlin examinează această pierdere adesea trecută cu vederea a funcțiilor ecologice.
„Înregistrarea unei specii de liliac ne spune că este prezentă, dar nu dacă își mai îndeplinește rolul ecologic”, spune Danilo Russo de la Universitatea din Napoli Federico II și Museum für Naturkunde din Berlin. „Populația sa poate fi devenit prea mică sau relațiile sale cu plantele și prada se pot fi schimbat. Aceste pierderi pot rămâne ascunse cât timp specia figurează încă pe listă.”
Presiunile perturbă relațiile ecologice
Scăderea numerică este doar o parte a problemei. Iluminatul artificial și fragmentarea habitatelor pot limita accesul la zonele de hrănire sau pot întrerupe traseele dintre plantele înflorite și petecele de pădure. Modificările în disponibilitatea sau în calendarul sezonier al insectelor, florilor și fructelor pot slăbi relațiile ecologice. Căldura, seceta, bolile și alte presiuni pot afecta de asemenea comportamentul și reproducerea, cu consecințe care se pot acumula înainte ca pierderile de populație să devină evidente.
Speciile comune au o greutate ecologică largă
Autorii atrag atenția în mod special asupra speciilor comune. În terenurile agricole, orașe și alte peisaje puternic modificate, câteva specii abundente de lilieci pot acoperi o mare parte din funcțiile ecologice rămase. Declinul lor poate avea astfel consecințe pe suprafețe întinse, chiar dacă sunt încă considerate răspândite.
„Menținerea speciilor comune ca specii comune este un obiectiv important de conservare”, afirmă Mirjam Knörnschild de la Museum für Naturkunde Berlin și Humboldt-Universität zu Berlin. „Multe dintre efectele ecologice ale liliecilor depind de un număr mare de animale. Trebuie să păstrăm dimensiunile populațiilor care fac posibile aceste procese.”
Conservare dincolo de listele de specii
Studiul propune măsuri de conservare care protejează capacitatea liliecilor de a se adapta, de a se deplasa și de a interacționa cu alte organisme și cu procesele ecosistemice. Printre acestea se numără menținerea unor populații mari și diversificate genetic, protejarea rețelelor de adăposturi și a coridoarelor de zbor întunecate, reducerea expunerii la pesticide și păstrarea habitatelor care oferă hrană pe parcursul tuturor anotimpurilor.
Monitorizarea ar trebui să evalueze, de asemenea, dacă măsurile de conservare mențin funcțiile ecologice. Înregistrările privind prezența speciilor și activitatea acustică pot fi combinate cu măsurători țintite ale supraviețuirii, reproducerii, suprimării dăunătorilor, polenizării reușite sau instalării puieților. Astfel ar putea fi dezvăluite pierderi pe care listele de specii nu le pot detecta singure.
Prevenirea extincției și menținerea contribuției ecologice a speciilor de lilieci sunt obiective complementare. Abordând ambele, conservarea liliecilor poate ajuta la susținerea proceselor care mențin ecosistemele funcționale.
