O mină antică de cupru arată rolul Iberiei în comerțul epocii bronzului

Florentina

Mina antică de cupru din Las Minillas ar putea explica răspândirea metalului iberic în Europa Epocii Bronzului

Cupru este materia primă esențială pentru bronz, metalul din care s-au făcut unelte, arme și podoabe în toată Europa Epocii Bronzului. Deși au fost identificate numeroase mine din acea perioadă, cercetătorii încearcă încă să stabilească ce situri au fost cele mai active în diferite intervale și cât de departe ajungea metalul extras.

Un studiu publicat în revista Antiquity indică faptul că o serie de mine din actuala Spanie și Portugalia ar fi putut constitui o sursă importantă de cupru în Epoca Bronzului Târziu, iar o parte din acest metal a ajuns până în Scandinavia.

Centre miniere și cronologii

Epoca Bronzului în Europa s-a întins aproximativ între 3200 î.Hr. și 500 î.Hr., cu variații regionale. Situri miniere importante au apărut în Țara Galilor și în Alpii austrieci, în districtul Mitterberg, în Epoca Bronzului Timpuriu, între circa 2300 și 1600 î.Hr. Districtul Mitterberg a devenit principalul furnizor de cupru pentru Europa Centrală în Epoca Bronzului Mijlociu, fiind ulterior înlocuit de furnizori din Țara Galilor și din Alpii italieni.

Producția galeză este estimată să fi scăzut în jurul anului 1400 î.Hr., în timp ce Alpii italieni au continuat să furnizeze cupru pe parcursul Epocii Bronzului Târziu. Sudul Iberiei deține zăcăminte bogate de cupru, însă minele sale antice au fost mai puțin studiate decât cele din Țara Galilor și din Alpi. Analize anterioare ale unor obiecte metalice au sugerat că metalul iberic ar fi ajuns în Scandinavia, Britania, Irlanda și Polonia, dar doar 11 date radiocarbon provenite din cinci situri iberice susțineau existența exploatării cuprului în Epoca Bronzului Târziu.

Las Minillas, cea mai mare mină datată cu certitudine

Echipa de cercetare a combinat date din săpături, cercetări subterane și datări radiocarbon ale cărbunelui de la o mină din Las Minillas, în sudul Spaniei. Au rezultat 17 date radiocarbon suplimentare, cuprinse între 1350 și 750 î.Hr., interval care corespunde Epocii Bronzului Târziu. În mină au fost găsite sute de unelte de piatră, între care 735 de ciocane de piatră cu șanțuri, similare celor din alte mine ale epocii.

Uneltele, infrastructura minieră și cărbunele indică faptul că Las Minillas este cea mai mare mină de cupru din Epoca Bronzului Târziu excavată în Iberia și datată cu certitudine până în prezent. Autorii studiului notează că probele din săpături arată o producție activă la sit între aproximativ 1300 și 800/700 î.Hr., iar Las Minillas făcea parte dintr-o rețea mai amplă de zone miniere preistorice din sudul Iberiei, întinsă din sudul Portugaliei până în sud-estul Spaniei.

Echipa menționează că au fost identificate 84 de situri miniere ca parte a acestei rețele, deși întinderea reală a complexului rămâne nesigură.

Urme iberice în bronzurile scandinave

Cercetătorii au comparat semnăturile izotopice ale plumbului și compozițiile chimice ale minereurilor și ale resturilor de prelucrare a metalului cu date publicate despre bronzuri scandinave. Unsprezece obiecte au prezentat semnături compatibile cu cuprul din Las Minillas.

Autorii propun ipoteza că minele din sudul Iberiei au alimentat împreună piețe îndepărtate, posibil prin rețele maritime de-a lungul coastei atlantice, pe măsură ce unele dintre centrele miniere europene mai vechi au intrat în declin. Producția Las Minillas este estimată între 49 și 738 de tone, iar estimările prudente indică aproximativ 197 de tone. Marea Orme din Țara Galilor este estimată la o producție între 202 și 756 de tone în perioada 1600–1400 î.Hr., înainte ca Las Minillas să devină productivă. Districtul Mitterberg a avut o producție totală de aproximativ 23.000 de tone între circa 1700 și 1300/1200 î.Hr.

Autorii explică faptul că, după declinul Great Orme în jurul anului 1400 î.Hr. și al zonei Mitterberg în jurul anilor 1300/1200 î.Hr., Alpii italieni au devenit principala sursă, iar Iberia a contribuit modest. Abia de la aproximativ 1300/1200 î.Hr. semnăturile izotopice ale plumbului și cele chimice din artefactele de bronz din vestul și nordul Europei corespund constant zăcămintelor din sudul Iberiei.

Incertitudini rămase

Multe dintre minele antice din Iberia rămân nestudiate sau insuficient studiate, astfel încât existența unei rețele regionale ample, active simultan, este deocamdată o ipoteză. Două dintre obiectele scandinave cu semnături compatibile sunt ulterioare fazei finale documentate a minei, în jurul perioadei VI a Epocii Bronzului Nordic (700–500 î.Hr.), ceea ce le face istoricul neclar.

Studii viitoare care vor data și alte mine iberice ar putea stabili dacă sudul Iberiei a fost un furnizor regional major sau o colecție de situri active în perioade diferite.

Share This Article