Câini de pază, aliați neobișnuiți în conservarea vulpii pitice din Texas
Doi câini de pază patrulează alături de un ciread de vite pe pășunile naționale Rita Blanca, în zona Panhandle din Texas. Deși rolul lor este să apere șeptelul de prădători, cercetătorii de la Texas A&M AgriLife verifică dacă prezența lor poate crește șansele de supraviețuire ale vulpii swift, cea mai mică specie de vulpe din stat, prin schimbarea comportamentului coioților.
Haley Sloan, doctorandă în cadrul Departamentului de Management al Pășunilor, Faunei Sălbatice și Pescuitului, spune că în Texas mai trăiesc probabil mai puțin de 250 de exemplare. Vulpea, de dimensiunea unei pisici domestice, depinde de ecosistemul de prerii cu iarbă scurtă răspândit cândva în Panhandle și în vestul Texasului.
Dana Karelus, specialist în mamifere la Departamentul de Parcuri și Faună Sălbatică din Texas, estimează că doar 40–50% din acest ecosistem mai există, din cauza pierderii și fragmentării habitatului. Potrivit lui Sloan, coioții profită de vegetația mai înaltă care a invadat aceste zone, iar prădarea de către coioți este una dintre principalele cauze de mortalitate în rândul vulpilor swift.
Ipoteza studiului este că câinii de pază preiau rolul unui prădător mai mare care le modifică obiceiurile coioților. „Speranța este ca prezența câinilor să descurajeze coioții, reducând astfel mortalitatea vulpilor și permițându-le să folosească zonele din care coioții sunt excluși”, a declarat Sloan.
Înainte de lansarea proiectului multianual, cercetătorii au montat colare GPS pe vulpi swift și pe coioți. Aceste date de referință surprind mișcările ambelor specii înainte și după introducerea câinilor de pază, echipați și ei cu colare GPS, alături de cireadă. Lucrarea face parte dintr-un efort mai amplu condus de John Tomeček, profesor asociat, împreună cu cercetători de la Texas Tech University, și din planul autorităților statului de a înțelege mai bine cum poate fi sporită supraviețuirea speciei. Comitatul Dallam este singurul cunoscut din stat cu o populație de vulpi swift.
Deoarece se hrănește cu insecte, plante și rozătoare mici, vulpea nu reprezintă o amenințare pentru bovine, ovine sau caprine, fiind un vecin ideal pentru fermele care depind de pășuni sănătoase. „Pășunile noastre și fauna sălbatică pe care o susțin fac parte din moștenirea noastră naturală și din istoria creșterii animalelor”, a spus Sloan. Dacă metoda funcționează, ea ar aduce două beneficii: șanse mai mari de supraviețuire pentru vulpi și un risc mai mic de prădare a șeptelului, mai ales în perioada fătărilor.
Bill Costanzo, specialist în câini de pază la Serviciul de Extensiune Texas A&M AgriLife, a explicat că folosirea acestor câini în conservare este neobișnuită, dar arată cât de adaptabilă poate fi practica. De obicei câinii sunt alăturați animalelor mici, precum oile și caprele, așa că echipa sa a adaptat dresajul pentru ca puii să fie în siguranță alături de vitele mult mai mari. „Avem acum un set de proceduri care ghidează procesul de atașare a câinilor de cirezi”, a spus el.
Câinii au fost introduși alături de cireadă pe pășunile Rita Blanca în această vară. Deși este prea devreme pentru rezultate, Sloan este optimistă: „Mă bucur să spun că, în acest moment, câinii se descurcă foarte bine. Crescătorul implicat în proiect nu a pierdut niciun vițel din cauza prădătorilor și sper ca rezultatele să fie la fel de bune și pentru vulpile din apropierea cirezii.”
