Efectele mineritului în adâncuri, vizibile și după 44 de ani
Urmele lăsate de un test de minerit în adâncul oceanului rămân detectabile pe fundul mării la mai bine de patru decenii după desfășurarea lui, arată un studiu publicat în Elementa: Science of the Anthropocene de cercetători de la Universitatea din Liverpool. Cercetarea a fost realizată în cadrul proiectului SMARTEX (Seabed Mining and Resilience To EXperimental Impact).
În 2023, echipa a investigat o zonă din Clarion-Clipperton, în Oceanul Pacific, folosită în 1979 ca sit de testare pentru mineritul de adâncime de către compania Ocean Minerals Company. Șenilele utilajului de minerit de 100 de tone sunt încă vizibile pe fundul mării. Timp de o lună, cercetătorii au prelevat probe de sedimente de la circa 4.800 de metri adâncime, atât în interiorul și în jurul zonei istorice de perturbare, cât și într-un sit de control neafectat.
Analiza a vizat cantitatea și calitatea materiei organice particulare din sedimente, o sursă importantă de hrană pentru organismele care trăiesc pe fundul mării și în interiorul acestuia, oferind nutrienți esențiali precum acizii grași omega-3, care susțin creșterea, dezvoltarea și reproducerea. Cercetătorii au evaluat calitatea materiei organice prin mai multe măsurători, inclusiv conținutul de carbon și azot, biomarkerii lipidici și analiza izotopilor stabili.
Studiul relevă diferențe în compoziția și dimensiunea particulelor de materie organică, precum și o cantitate și o calitate mai reduse ale acesteia în situl minier istoric, la peste patru decenii după încheierea testului. Folosind imagini foto și video din zonă, proiectul SMARTEX a identificat și o abundență mai mică atât a animalelor de talie mare, cât și a organismelor unicelulare care trăiesc în sedimentele afectate. Cercetătorii au corelat aceste abundențe reduse cu materia organică sărăcită observată în zona minată, ceea ce sugerează implicații pentru recuperarea și reziliența animalelor din adâncuri în fața impactului mineritului.
Zona Clarion-Clipperton este o întindere vastă de ocean din Pacificul central și estic, între Hawaii și Mexic, iar nodulii polimetalici de aici conțin metale rare și critice folosite în electronica modernă, precum bateriile reîncărcabile și ecranele tactile, și în industrie. Autorii spun că rezultatele arată cât de important este să fie luate în calcul schimbările pe termen lung ale disponibilității și calității materiei organice atunci când sunt evaluate impacturile de mediu ale mineritului în adâncuri.
Rachel Jeffreys, biolog marin la Universitatea din Liverpool și autoarea principală a studiului, a declarat că mineritul în adâncuri este susceptibil să modifice fundul mării prin perturbarea și deplasarea sedimentelor, dar că încă nu se cunoaște întreaga gamă de efecte asupra mediului și nici modul în care aceste perturbări vor afecta speciile și ecosistemele abisale. Ea a subliniat că studiul oferă dovezi pe termen lung privind schimbările materiei organice după o perturbare majoră a fundului mării și că efectele unui test minier pot fi încă detectate după 44 de ani.
Potrivit cercetătoarei, modificările cantității și calității materiei organice ar putea afecta hrana disponibilă pentru organismele de pe fundul mării și, implicit, modul în care ecosistemele se refac după perturbări. Aceste constatări sunt deosebit de importante în contextul în care propunerile de avansare a mineritului comercial în adâncuri câștigă tot mai mult teren, a adăugat ea. Jeffreys a evidențiat necesitatea monitorizării pe termen lung și a includerii potențialelor efecte ale schimbărilor în disponibilitatea și calitatea materiei organice în managementul de mediu și în reglementarea mineritului în zona Clarion-Clipperton. Ea a precizat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege cum variază materia organică în întreaga regiune și cum afectează aceste schimbări recuperarea și reziliența ecosistemelor abisale.
