Gheața de pe Ceres ar putea ascunde cantități mai mari de sare decât se estima
Ceres, planeta pitică din centura de asteroizi, rămâne unul dintre cele mai puțin studiate corpuri cerești din sistemul solar. Deși are aceeași denumire ca Pluto, Ceres este considerată în general un asteroid, fiind cel mai mare obiect din centura principală și concentrând între 25% și 30% din masa totală a acesteia. Interiorul său este stratificat, similar altor lumi stâncoase, iar suprafața prezintă urme ale unei activități trecute a gheții de apă, inclusiv mai multe „pete luminoase” – depozite de sare cu reflectanță ridicată.
O echipă de cercetători de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech) a publicat în Journal of Geophysical Research: Planets un studiu care sugerează că estimările anterioare privind cantitatea de sare din depozitele observate de sonda Dawn a NASA, care a explorat Ceres între 2015 și 2018, ar putea fi inexacte. Cercetătorii au combinat datele sondei cu modele computerizate pentru a analiza evoluția gheții de apă și a depozitelor de sare de la suprafață.
Mecanismul sublimării și ascunderea sării
Studiul s-a concentrat asupra modului în care se formează depozitele de sare atunci când gheața de apă trece direct în stare de vapori, prin sublimare, și asupra acurateței estimărilor oferite de datele sondei Dawn. Concluzia principală este că depozitele de sare ar putea fi mascate de gheața cu care sunt amestecate, cantitatea reală de sare putând fi cu 30% până la 50% mai mare decât se presupunea anterior.
De asemenea, alunecările de teren contribuie la expunerea unei cantități mai mari de gheață la suprafață, care apoi sublimează și lasă în urmă petele luminoase sărate observate de sondă. Potrivit cercetătorilor, unele depozite de gheață detectate de Dawn ar fi putut fi expuse recent prin astfel de alunecări.
Modelul propus descrie o evoluție pe termen lung a gheții sărate de pe Ceres, comparabilă cu segregarea termică întâlnită pe sateliții înghețați. Gheața din depozitele care conțin sare sublimează mai ușor și poate migra spre zone mai reci, generând o buclă de feedback care creează diferențe de compoziție între suprafețele reci, bogate în gheață, și regiunile mai calde, mai bogate în sare. Pentru a explica detectările multiple în condițiile unei durate de viață geologică neglijabile a gheții, este necesară o reaprovizionare continuă a gheții la suprafața optică.
O explicație pentru un paradox vechi
Rezultatele lămuresc un paradox existent privind modul în care apar depozitele bogate în sare în apropierea suprafeței lui Ceres. Acestea nu sunt probabil bogate în sare de la început, ci rezultă din îmbogățirea în sare a suprafeței optice prin sublimarea gheții sărate. Sarea din amestecul cu gheață determină sublimarea mai rapidă a apei, lăsând în urmă depozitele sărate și creând o buclă de feedback care duce la proporții și tipuri diferite de amestecuri între depozitele separate.
Studiul, semnat de V. V. Kachmar și colaboratori, a fost publicat în Journal of Geophysical Research: Planets.
