Șopârlele de pădure din Caraibe arată o adaptare rapidă la temperaturi tot mai ridicate
Cercetătorii de la Universitatea Yale au observat ceea ce descriu drept „evoluție în direct” în rândul anolisilor din Caraibe, șopârle arboricole colorate originare din regiunile mai calde ale Americilor. Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, arată că toleranța la căldură a unor specii a crescut semnificativ în doar un deceniu, dar nu în mod uniform.
Descoperirea a venit în timpul unor analize de teren la care echipa condusă de biologul evolutiv Martha Muñoz nu se aștepta. Cercetătorul Saúl Domínguez-Guerrero a observat valori neobișnuite în măsurătorile de temperatură și a adus problema în atenția echipei. Datele colectate anterior, între 2011 și 2013, pe aceleași insule — Hispaniola, Jamaica și Puerto Rico — au permis comparația directă cu noile măsurători realizate între 2022 și 2025.
Habitatul influențează ritmul adaptării
Rezultatele arată o diferență clară între speciile care trăiesc în medii deschise sau la marginea pădurii și cele care trăiesc în interiorul coronamentului închis al pădurii. Primele, care pot fugi rapid către locuri mai răcoroase atunci când temperatura crește, au înregistrat modificări minore ale toleranței la căldură, reglându-și expunerea prin comportament. În schimb, speciile din interiorul pădurii, cu mai puține posibilități de a scăpa de căldură, au înregistrat o creștere a toleranței termice de aproximativ 2 grade Celsius în zece ani.
Echipa a analizat 16 specii de anolis, măsurând temperatura critică maximă la care funcțiile organismului nu sunt afectate, și a testat urmași pentru a vedea dacă toleranța crescută poate fi moștenită. Concluzia a fost că ecologia termică — modul în care un animal navighează temperaturile disponibile în mediul său — prezice adaptarea temperaturii corporale mai bine decât înrudirea evolutivă sau proximitatea geografică.
Comportamentul poate influența ritmul evoluției
Potrivit cercetătorilor, comportamentul nu determină doar modul în care animalele reacționează la schimbările de mediu, ci și viteza cu care evoluează. Speciile care nu pot evita cu ușurință căldura resimt o presiune mai puternică de a se adapta fiziologic, în timp ce cele care își pot regla expunerea prin comportament au mai puțină nevoie să dezvolte o toleranță mai mare.
Domínguez-Guerrero, autorul principal al studiului, avertizează însă că ambele strategii au limite. „Aceste șopârle ar putea alerga pentru a ține pasul, dar vor ajunge în cele din urmă la un «plafon evolutiv», dincolo de care corpurile lor nu mai pot să se adapteze”, a declarat el. „Vedem cum totul se desfășoară în timp real.”
Echipa a găsit rezultate similare privind termoreglarea în populații de șopârle din Mexic și, mai recent, o creștere a toleranței la căldură în rândul mormolocilor din iazuri cu temperaturi stabile. „Se manifestă în mare măsură în fiecare alt sistem pe care îl examinăm”, a spus Muñoz. „Credem că am dat peste ceva mult mai amplu.”
Implicația mai largă, potrivit autoarei, este că animalele nu sunt simple receptoare pasive ale schimbărilor de mediu. Prin comportamentul lor, ele pot influența condițiile pe care le trăiesc și, implicit, ritmul propriei evoluții.
