Cinci factori care influențează acceptarea socială a gestionării faunei sălbatice
Gestionarea faunei sălbatice în parcurile periurbane nu ține doar de știință. Emoțiile, încrederea în autorități și modul în care sunt comunicate deciziile influențează la fel de mult acceptarea măsurilor, arată un studiu publicat în revista EcoHealth.
Cercetarea a fost condusă de Héléna Ladreyt, epidemiolog veterinar și, la momentul respectiv, cercetător postdoctoral în laboratorul Cécilei Aenishaenslin, profesoară la Facultatea de Medicină Veterinară a Université de Montréal. Echipa a reunit specialiști în amenajarea teritoriului, medicină veterinară, biologie, sănătate publică și sociologie, într-o abordare de tip One Health.
Șapte focus-grupuri cu 22 de utilizatori ai parcurilor
Pentru a evalua percepția publicului, cercetătorii au organizat șapte focus-grupuri la care au participat 22 de utilizatori ai parcurilor din regiunile Montreal, Estrie și Montérégie. Discuțiile au vizat mai multe măsuri posibile: controlul populației de cerbi, sterilizarea, relocarea, împrejmuirea anumitor zone pentru a ține animalele la distanță și tratarea rozătoarelor cu produse care ucid căpușele.
Factorii identificați
Analiza discuțiilor a scos la iveală cinci categorii de factori care influențează acceptabilitatea acestor intervenții: legătura emoțională cu parcul și cu animalele sălbatice; preocuparea pentru bunăstarea animalelor; înțelegerea legăturilor dintre biodiversitate, sănătate și comportamentul uman; încrederea în știință și în autorități; și comunicarea transparentă.
Ladreyt a subliniat însă că studiul este exploratoriu și nu oferă o formulă pentru o comunicare eficientă. Nu este suficient să explici mai bine, iar publicul va accepta măsurile, a spus ea.
Limitele cercetării
„Participanții erau toți utilizatori ai parcurilor”, a precizat cercetătoarea. „Prin urmare, nu sunt reprezentativi pentru populația din Quebec. În plus, au fost recrutați într-o perioadă în care împușcarea controlată a cerbilor era deja în atenția presei, ceea ce poate fi influențat discuțiile.”
Cu toate acestea, studiul oferă o listă de aspecte pe care managerii ar trebui să le aibă în vedere atunci când analizează o intervenție.
„Recomandarea noastră principală este ca toți cei cinci factori să fie luați în calcul atunci când se analizează și se planifică o intervenție”, a declarat Ladreyt.
Acțiunea timpurie, considerată esențială
Cercetătoarea susține că analiza ridică o problemă și mai profundă: cea mai bună modalitate de a face o intervenție acceptabilă poate fi acționarea înainte ca situația să devină urgentă.
„Vastă majoritate a problemelor legate de populațiile de animale nu apar peste noapte”, a notat ea. „Ele sunt legate în primul rând de schimbările produse de om în mediu, precum fragmentarea habitatelor, izolarea spațiilor naturale, lipsa coridoarelor ecologice și disponibilitatea hranei.”
Așteptarea până la apariția unor probleme precum supraabundența unei specii sau noi boli zoonotice limitează marja de manevră a managerilor faunei sălbatice, a continuat Ladreyt. Soluțiile devin atunci mai dificile și potențial mai controversate.
„Pentru ca gestionarea faunei sălbatice să fie eficientă și acceptată public, este esențial să creștem gradul de conștientizare în rândul publicului și al factorilor de decizie politică și să construim încrederea printr-un angajament proactiv și transparent”, a concluzionat ea.
