Un nou indicator măsoară riscurile proiectelor de captare a carbonului
Riscul de a ne baza pe proiecte incerte de îndepărtare a dioxidului de carbon poate fi acum cuantificat printr-o măsură standardizată, aplicabilă tuturor acestor scheme, indiferent de tehnologia folosită. Cercetătorii spun că indicatorul „Carbon at Risk” (CaR), care măsoară riscul ca îndepărtarea carbonului să nu atingă nivelul contractat inițial, ar putea ajuta autoritățile de reglementare, cumpărătorii, asigurătorii și investitorii să construiască portofolii diversificate și să deblocheze investițiile masive necesare pentru limitarea încălzirii globale la 1,5°C.
Studiul care prezintă acest indicator a fost publicat în revista Nature Climate Change.
Lipsa unei scale comune pentru riscurile proiectelor
Proiectele de îndepărtare a carbonului, de la abordări bazate pe natură, precum împădurirea, până la tehnologii inginerești de captare, urmăresc să extragă CO₂ din atmosferă și să îl stocheze pentru o perioadă semnificativă de timp. Toate aceste abordări implică diferite grade de risc ca îndepărtarea carbonului să nu se materializeze, fie din cauze de mediu, tehnologice sau politice.
Până acum însă, aceste riscuri erau descrise prin etichete calitative, precum „permanent” versus „nepermanent” sau „bazat pe natură” versus „ingineresc”. Acest lucru creează un mediu investițional incert, întrucât cumpărătorii trebuie să înțeleagă cât carbon vor obține probabil pentru fiecare dolar cheltuit, iar asigurătorii au nevoie de o bază cantitativă pentru a evalua riscul de reversibilitate.
Diversificarea portofoliilor pentru limitarea pierderilor
Indicatorul CaR a fost dezvoltat prin serii de ateliere între academicieni și reprezentanți ai industriei și a fost testat în studii de caz pe scenarii de carbon forestier și de stocare geologică, pentru a-i demonstra fezabilitatea. El pornește de la modelul „Value at Risk” (VaR), apărut în sectorul financiar în anii 1980, când instituțiile aveau nevoie de o modalitate de a compara expunerea la risc între diferite active.
Abordarea pornește de la ideea că un portofoliu de proiecte expuse unor riscuri diferite este mai puțin vulnerabil la un singur eveniment sau la o singură conjunctură decât unul în care toate proiectele riscă să aibă performanțe slabe din aceleași motive. Astfel, proiectele forestiere expuse unor riscuri independente de incendii pot contribui la diversificarea unui portofoliu, la fel ca și combinarea unor tehnologii care reacționează diferit la schimbările temperaturilor globale sau ale condițiilor politice.
Oferind o măsură cantitativă comună, CaR le permite cumpărătorilor să compare proiecte de îndepărtare a carbonului care folosesc tehnologii diferite pe o bază ajustată la risc și să evalueze modul în care diferite combinații de proiecte ar putea reduce riscul total al portofoliului.
„CaR urmărește să transforme achiziția de îndepărtare a carbonului dintr-o evaluare calitativă, tehnologie cu tehnologie, într-o problemă transparentă de proiectare a portofoliului”, a declarat profesorul Ben Groom, titular al catedrei Dragon Capital în economia biodiversității la Școala de Afaceri a Universității din Exeter.
„Exprimând riscurile de permanență ale diferitelor căi de îndepărtare pe o scală comună, CaR le permite cumpărătorilor să compare tehnologii pe o bază ajustată la risc și să dimensioneze rezervele-tampon în funcție de riscul real. CaR poate oferi, de asemenea, actuarilor o bază pentru evaluarea riscului de reversibilitate, deschizând posibilitatea dezvoltării unor produse de asigurare care lipsesc în prezent din piețele de îndepărtare a carbonului”, a adăugat el.
„Cumpărătorii care doresc pot alege în continuare să investească în tehnologii din alte motive decât riscul sau costul, însă cuantificarea prin CaR face transparente consecințele acestor alegeri în termeni de risc și cost”, a mai spus profesorul.
Extinderea la scară a îndepărtării carbonului necesită coordonare guvernamentală
Bali Lee, fondator și director al Climate Resilient Solutions și coautor principal al studiului, a adăugat: „Carbon at Risk arată cum cumpărătorii se pot proteja împotriva pierderilor, însă a stabili ce este posibil la nivel global înseamnă și să știm cât de mult poate crește fiecare metodă. Există încă mult spațiu pentru extinderea pădurilor, deși acestea concurează în cele din urmă cu alte utilizări ale terenului, iar metodele noi de îndepărtare abia au început.”
„A obține echilibrul corect nu este o problemă doar pentru cumpărătorii voluntari. Va fi nevoie de guverne și de coordonare internațională, pe măsură ce îndepărtarea carbonului pătrunde în planurile naționale climatice și în piețele de conformare, precum schemele de comercializare a emisiilor din Regatul Unit și Uniunea Europeană”, a conchis Lee.
