Orașele care se golesc dezvăluie legătura dintre retragerea statului și radicalizarea politică în Europa de Est
În întreaga Europă, „golirea” locurilor abandonate de stat, de capital și de oameni devine un fenomen tot mai frecvent. În centrul acestei tendințe se află satele și orașele din Europa de Est și din Rusia, unde tranziția de la socialism la capitalism a exclus oamenii și locurile de la investiții și de la grija statului — schimbări care, în unele zone, au fost intensificate suplimentar de război.
Concluziile unui proiect de cercetare desfășurat pe parcursul a cinci ani, condus de antropologi de la Universitatea Oxford, analizează forțele care se intersectează și determină această schimbare radicală. Cercetarea arată și ce înseamnă să trăiești în locuri care se golesc și să le guvernezi, precum și ce pot spune aceste constatări despre deziluzia crescândă față de stat a oamenilor care se simt „lăsați în urmă” în întreaga Europă.
Rezultatele, reunite într-o colecție de eseuri, videoclipuri, filme și imagini, provin din cercetări etnografice realizate în zonele de frontieră ale Letoniei, în podișurile Armeniei, în centrul Ucrainei și în Extremul Orient rus. Ele documentează ce spun locuitorii acestor regiuni despre ce înseamnă și cum se simte viața cu golul.
Cercetarea arată că golirea este o decizie politică, nu o consecință inevitabilă a forțelor pieței: oamenii și locurile sunt excluse de la investiții și de la grija statului, în timp ce resursele sunt concentrate în altă parte, de obicei în orașe.
Experiențele abandonului contribuie la radicalizarea politică. Cercetătorii au constatat o radicalizare generală în rândul oamenilor care trăiesc în locuri care se golesc, de-a lungul spectrului politic, de la stânga la dreapta, manifestată în moduri diferite. Unii locuitori au ajuns să vadă restaurarea imperială sau puterea militară drept soluție la declinul comunităților lor.
Golirea este strâns legată de emigrația la scară largă. Lipsa investițiilor și a oportunităților economice, precum și schimbările regimurilor de frontieră i-au determinat pe oameni să plece în căutarea de oportunități în Europa de Vest.
Politicile locale nu pot inversa declinul. Încercările de a aborda declinul prin politici la nivel local pot îmbunătăți calitatea vieții, dar nu pot produce schimbări fundamentale în privința oportunităților de angajare, a libertății de circulație sau a serviciilor publice.
Comunitățile dezvoltă modalități diferite de a trăi cu golul. Locuitorii își adaptează viața reparând clădiri cu materiale industriale recuperate, adunând hrană și materiale de construcție, refăcând relațiile sociale și încercând să dea sens lumii lor aflate în schimbare radicală.
Deși există asemănări în modul în care comunitățile reacționează, apar și variații, pe măsură ce locurile în care trăiesc oamenii devin zone împădurite, zone militarizate sau situri de patrimoniu. În Rusia, de exemplu, o comunitate de staroveri vede locurile care se golesc ca pe un refugiu spiritual, în timp ce în Armenia rețelele familiale și sociale, nu politicile statului, susțin comunitățile și locurile.
Deși realizată în societăți post-socialiste, cercetarea oferă lecții mai largi pentru Europa, într-un moment în care oameni, de la muncitori industriali pensionați la studenți, se simt „lăsați în urmă” de stat. Dace Dzenovska, cercetător principal și profesor asociat de antropologie a migrației la Universitatea Oxford, a declarat că, deși cercetarea se concentrează asupra a ceea ce numim „golul post-socialist”, ea poate servi drept lentilă pentru a gândi locurile „lăsate în urmă” din întreaga Europă.
Dzenovska a adăugat că, deși declinul sau abandonul locurilor s-a mai întâmplat și înainte, golul de astăzi apare într-o epocă dominată de capitalismul financiar, de securitizarea globală și de dispariția promisiunii unui viitor mai bun. În loc să fie integrați în economia de piață și în rețelele de protecție socială, oamenii și locurile sunt expulzați din capital și din grija statului, iar unii pot pleca, în timp ce alții rămân blocați pe loc, ceea ce face ca experiența trăită a golului să fie izbitor de nouă.
