Creierul în expansiune și abilitatea de a comunica
Atunci când un bebeluș începe să bâzâie și părinții îi răspund, aceste interacțiuni nu sunt doar momente adorabile de zbierat fără rost—ele sunt cheia formării abilităților lingvistice ale micuțului. Acest proces de învățare face ca oamenii să fie o raritate în regnul animal.
Puține specii, inclusiv câteva păsări cântătoare precum ciocănitorile și fularii zebra, au această abilitate de a „vorbi” urmărind reacțiile părinților. Însă cum au ajuns oamenii să dezvolte această abilitate de învățare a limbajului? O nouă cercetare sugerează că răspunsul stă în creșterea rapidă a creierelor bebelușilor.
Etapele învățării la marmosete
Studiile recente asupra marmosetelor, o specie de maimuțe de dimensiuni mici, dezvăluie similitudini surprinzătoare cu oamenii. Aceste maimuțe folosesc sunete înalte pentru a comunica în pădurile dese din Brazilia de nord-est. Pe parcursul studiilor, s-a observat că puii de marmosete trec printr-o fază de bâzâit similară cu cea a bebelușilor umani.
Pe măsură ce cresc, strigătele lor inițiale se transformă în apeluri adultului, iar acei marmoseti care primesc feedback constant de la adulți în timpul bătăilor lor de bâzâit învață mai repede să emită sunete corecte, arătând astfel o strânsă legătură între învățare și interacțiune socială.
De la strămoși comuni la diferențe evolutive
Și totuși, oamenii și marmosetele au un strămoș comun de acum 40 de milioane de ani, iar chiar și rudele noastre cele mai apropiate, cimpanzeii, necesită foarte puțin îndrumare pentru a emite sunete specifice. Această observație ridică întrebări cu privire la evoluția abilităților noastre de comunicare.
Cresterea neuronală accelerate în primele luni de viață
Cercetările recente sugerează că în perioada de bebelușie timpurie, creierele oamenilor și marmosetelor cresc mai repede decât cele ale altor primate. Acest fenomen se întâmplă în momentul nașterii și în primele experiențe cu lumea exterioară, care sunt crucial importante din punct de vedere social. Asemenea mamelor umane, mamele marmosete primesc ajutorul altor adulți în creșterea puilor, iar această rețea socială joacă un rol esențial în formarea abilităților de comunicare.
Interacțiunile sociale ca motor al învățării
Influena mediului social în care se nasc și cresc aceste specii are un impact imens asupra învățării lor. Modelele matematice aplicate de cercetători sugerează că aceste interacțiuni timpurii, corelate cu creșterea rapidă a creierului, facilitează dezvoltarea abilităților vocale ulterioare.
Privind spre viitor: semnale și interacțiuni
Următoarea etapă a cercetării va explora dacă adulții marmosete utilizează sunete specifice atunci când interacționează cu puii lor, similar cu vorbirea pe care o folosim noi, oamenii, în relația cu copiii. Scopul este de a obține o înțelegere mai profundă a tranziției de la bâzâituri inocente la discuții complexe și abilități de argumentație.
Aceste studii sugerează că, deși este vorba despre învățarea vocală în copilărie, procesele neuronale și sociale prezente în această perioadă sunt fundamentale, nu doar pentru dezvoltarea comunicării, ci și pentru înțelegerea evoluției limbajului în întreaga lume animală.
Sursa: Phys.org
