Ce înseamnă schimbarea climatică pentru Marea Mediterană
Temperaturile în Marea Mediterană sunt într-o continuă creștere, atingând niveluri record care stârnesc îngrijorare. În loc să se bucure de o scăldare reconfortantă, turiștii din Grecia, Italia sau Spania se confruntă cu ape care depășesc 28° C. În iulie 2025, temperatura medie a apei a fost de 26,9° C, marcând cea mai călduroasă lună din istoria înregistrărilor, conform serviciului de observație a Pământului Copernicus.
Încălzirea cauzată de schimbările climatice este, alături de poluare și distrugerea habitatelor, un factor major care amenință ecosistemele marine și costiere. Dr. Abed El Rahman Hassoun, oceanograf biogeochimic la Helmholtz Center for Ocean Research Kiel, avertizează că consecințele acestei încălziri nu sunt doar proiecții pentru viitor; ele sunt daune foarte reale ce se manifestă chiar în prezent.
Marea Mediterană: un hotspot al schimbării climatice
Marea Mediterană, similară cu Marea Baltică și Marea Neagră, este o mare semiînchisă interconectată cu oceanul global doar prin Strâmtoarea Gibraltar. Aceasta înseamnă că se încălzește mai repede și se acidifică mai intens decât oceanele deschise. Din 1982 până în 2019, temperatura apei de suprafață a crescut cu 1,3° C, în contrast cu creșterea globală de doar 0,6° C. În contextul normalizării emisiilor de gaze cu efect de seră, Marea Mediterană este etichetată de IPCC ca un „hotspot al schimbării climatice”.
Impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor marine
Cercetătorii au analizat o gamă largă de ecosisteme marine, de la pajiștile de seagrass până la pești și macroalge. Încălzirea și acidificarea apei modifică comunități întregi. Speciile de plancton se mută, iar florile de alge toxice și bacteriile apar cu o frecvență tot mai mare. O creștere suplimentară de 0,8° C ar putea duce la dispariția masivă a plantelor de seagrass, precum Posidonia oceanica, până în anul 2100.
Ecosistemele costiere: cele mai vulnerabile
Ecosistemele costiere din Marea Mediterană sunt deosebit de vulnerabile la efectele schimbărilor climatice. Zonele afectate includ suprafețele ajungând până la zece metri deasupra nivelului mării, cum ar fi dunelor și coastele stâncoase. Creșterea nivelului mării provoacă eroziune costieră, amenințând astfel locurile de cuibărit ale țestoaselor marine, din care mai mult de 60% ar putea fi pierdute.
Chiar și o încălzire suplimentară de doar 0,8° C amplifică considerabil riscurile: plajele nisipoase și dunele sunt într-un pericol iminent, iar coastele stâncoase își pierd habitatul și biodiversitatea, deși sunt ușor mai rezistente la aceste schimbări. Această situație subliniază necesitatea unor măsuri de protecție climatică riguroase pentru a preveni daunele ireversibile care amenință diversitatea acestor ecosisteme unice.
Provocarea cercetărilor viitoare
Există o serie de ecosisteme pentru care studiile științifice privind evaluarea riscurilor sunt încă limitate. Există puține proiecții pentru habitatele de adâncime, mlaștinile sărate sau fauna megafaunistică. Gaps semnificative geografice rămân, în special în partea sudică și estică a Mediteranei, ceea ce a dus la o posibilă subestimare a riscurilor în țările subreprezentate.
Este clar că Marea Mediterană se confruntă cu o amenințare gravă din cauza schimbărilor climatice, care depășește cu mult interpretările optimiste. Acest fenomen nu mai este o problemă de cercetare îndepărtată, ci o realitate alarmantă ce necesită acțiuni imediate.
