Fenomenul ‘Anti-Vreme’ de pe Venus
Până în prezent, condițiile de suprafață de pe Venus au reprezentat o enigmă atrăgătoare pentru cercetători. Carl Sagan a evidențiat cum, cu puțină dovadă concretă, oamenii au speculat asupra existenței dinozaurilor pe planetă. Totuși, deși cantitatea de date concrete este redusă, cercetătorii nu renunță, ci folosesc informațiile disponibile pentru a dezvolta modele teoretice relevante. Recent, un studiu realizat de Maxence Lefèvre de la Sorbona și colegii săi propune o modelare a vântului și a condițiilor de praf de pe Venus, cu scopul de a sprijini următoarele misiuni de explorare a planetei.
Lucrarea, disponibilă în preprint pe arXiv, abordează două aspecte esențiale: variațiile de temperatură și transportul de praf. Acesta introduce o abordare inovatoare, modelând diferitele regiuni ale planetei în mod distinct, un pas crucial pentru înțelegerea proceselor care determină aceste condiții. Forța fundamentală care influențează atât temperatura, cât și transportul de praf pe Venus este vântul.
Înregistrările obținute de la sonda Venera, printre singurele aparate care au reușit să aterizeze pe Venus, indică o viteză a vântului de doar 1 m/s la baza atmosferei. Comparativ, pe Pământ viteza medie este de aproximativ 20 m/s, iar pe Marte ajunge la 40 m/s. Deși pare nesemnificativ, acest vânt, având loc într-o atmosferă de densitate mare, are un impact semnificativ asupra temperaturilor de la suprafață și asupra cantității de praf din aer.
Conform studiului, Venus are o zi echivalentă cu 117 zile terestre, urmată de o noapte de aceeași lungime. Acest ciclu diurn influențează drastic atmosfera, planetă încălzindu-se sub razele solare durant ziua și răcind prin radiație infraroșie în timpul nopții. Aceste schimbări atmosferice nu sunt uniforme, variind semnificativ între regiunile montane și cele de câmpie, dar și între tropice și poli.
În tropice, observăm o schimbare diurnă evidentă. Vânturile își schimbă direcția în funcție de timpul zilei. În timpul zilei, vânturile se îndreaptă în sus, un fenomen denumit ‘anabatic’, în timp ce noaptea se inversează, vânturile coborând, numite ‘katabatic’. Aceste mișcări aeriene influențează temperatura de la suprafață, vânturile katabatice comprimând aerul din aval și crescându-i temperatura, contracarând astfel răcirea din timpul nopții printr-un proces numit încălzire adiabatică.
Astfel, în regiunile montane, variațiile de temperatură sunt minime, cu o fluctuație de sub 1 Kelvin între zi și noapte, spre deosebire de câmpiile de dedesubt, unde această oscilație ajunge până la 4 Kelvin. Pe măsură ce ne apropiem de poli, situația se schimbă radical, vânturile fiind constant în flux katabatic, echilibrând astfel răcirea continuă cauzată de radiația infraroșie.
Cu misiuni viitoare precum Envision și Veritas concentrate asupra poli, este esențial să avem o înțelegere clară a acestor procese înainte de a ajunge acolo. De altfel, misiunea DaVINCI este programată să aterizeze pe suprafața Venusului pentru prima dată în decenii, în zona numită Alpha Regio, un platou montan aproape de ecuator, despre care se estimează că va experimenta variații termice moderate în comparație cu zonele înconjurătoare de câmpie. Totuși, cercetările sugerează că 45% din terenul din Alpha Regio are vânturi suficient de puternice pentru a ridica particule fine de nisip, ceea ce ar putea expune sonda DaVINCI la o furtună de particule fine în funcție de momentul aterizării.
Această cercetare recentă a fost realizată folosind un nou model simulat regional al planetelor, care împarte diferitele zone în modele meteorologice calculabile. Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că pot adăuga elemente suplimentare, cum ar fi caracteristici termale variate în funcție de albedo și inerția termică, sau pot lua în considerare valoarea de absorbție termică a CO2, principalul constituent al atmosferei Venusiene.
Așadar, pe măsură ce se apropie noi misiuni de îngrijire a vegetației venusiene, cercetătorii au o oportunitate valoroasă de a înțelege mai bine mediul și condițiile meteorologice, facilitând astfel explorarea viitoare a celui de-al doilea planetă.
