Cum crowdsourcing-ul și camerele de telefon ar putea ajuta la aducerea soldaților căzuți acasă
În fiecare an, echipele de specialiști călătoresc în întreaga lume pentru a explora locurile unde avioanele s-au prăbușit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aceste zone pot fi vaste câmpuri de deșeuri, adesea situate în locuri izolate, expuse la intemperii sau îngropate de zeci de ani. Jun Sunseri, împreună cu laboratorul său, lucrează la dezvoltarea unui sistem menit să ajute echipele să se orienteze mai bine la locurile prăbușirii și să îmbunătățească șansele de a găsi rămășițele unui soldat căzut, aducându-l, în cele din urmă, acasă.
Amintirile lui Sunseri sunt strâns legate de bunicul său, Stanley, care a servit în Forțele Aeriene ale Armatei SUA. Aceasta a fost o experiență profundă, cu bunicul său povestind despre doliul resimțit pentru camarazii care nu s-au mai întors. Influiențat de aceste povești, Sunseri a decis să îmbine ingineria cu arheologia, folosindu-și abilitățile pentru a dezvolta o bibliotecă de resurse care să ajute arheologii din întreaga lume să recupereze rămășițele soldaților căzuți.
Potrivit Agenției de Contabilizare a POW/MIA (DPAA), aproape 80.000 de membri ai serviciilor americane, în special din cel de-al Doilea Război Mondial, rămân dispăruți la nivel global. Se estimează că aproximativ 38.000 dintre aceste rămășițe sunt recuperabile. Echipele sprijinite de DPAA sunt compuse în majoritate din cercetători universitari și consultanți arheologici privați, care anual excavă locuri unde se consideră că avioanele s-au prăbușit, adesea confruntându-se cu vegetația densă pentru a avea acces.
Sunseri a remarcat provocările întâmpinate în aceste misiuni, unde fiecare secundă contează. De exemplu, identificarea corectă a metalelor din rămășițele avioanelor este crucială. Cu personal specializat adesea îndepărtat, echipele de teren se bazează pe cunoștințele lor pentru a distinge între diferite piese metalice. Astfel, Sunseri a decis să dezvolte o colecție comparativă de rămășițe de avioane, similară cu metoda folosită de zooarheologi pentru analiza oaselor de animale.
Proiectul său, denumit Missing American Aircrews Project, își propune să construiască o bibliotecă digitală de imagini 2D și 3D, resurse video și documente utile care pot fi accesate de echipele care lucrează pe teren. Prima fază a proiectului implică crowdsourcing-ul a sute sau chiar mii de fotografii și videoclipuri ale avioanelor și articolelor vestimentare militare. Sunseri îndeamnă vizitatorii muzeelor de avioane și colectorii de artefacte de război să contribuie cu materiale, chiar și de la kituri de bărbierit antice.
Aceste detalii sunt extrem de valoroase, mai ales atunci când sunt corelate cu dosarele militare care documentează informații despre misiunile echipajului și detalii despre persoanele aflate la bord. Combinarea acestor informații ar putea ajuta echipele arheologice să deosebească ușor anumite obiecte din avioane, facilitând orientarea lor într-un loc de prăbușire vast.
Faza a doua se bazează pe expertiza amatorilor de istorie militară și pe contribuția veteranilor din întreaga lume. Aceștia sunt invitați să ajute la validarea și organizarea imaginilor crowdsourced în cadre utile pentru colecția digitală. În final, toate materialele vor fi compilate în fișiere extinse, ordonate după tipul de avion, perioadă și teatre de operațiuni, accesibile offline, chiar pe teren.
Elevii din grupul de cercetare al lui Sunseri au început deja să lucreze la proiect, participând la vizite la muzee de avioane și la operațiuni de recuperare pe teren. Echipa continuă să dezvolte fluxuri de lucru pentru a instrui noi voluntari în toate aspectele proiectului, de la colectare până la validare și implementare.
Sunseri este optimist că acest proiect va îmbunătăți semnificativ șansele de succes ale misiunilor de recuperare. El subliniază însă că, dincolo de tot, scopul este oferirea de încheiere familiilor acestor militari, aducându-i înapoi acasă.
