Cum să facem Africa mai sigură din punct de vedere alimentar? G20 subliniază nevoia de comerț, lanțuri de aprovizionare rezistente și agricultură durabilă
Grupul de lucru pentru sisteme alimentare și agricole durabile al Business 20, un grup de implicare al G20, a aprobat trei principii fundamentale care contribuie la construirea unor sisteme alimentare și agricultură sustenabile. Aceste principii sunt sporirea comerțului, crearea unor lanțuri de aprovizionare rezistente și implementarea unor practici de agricultură durabilă.
Economistul agricol Wandile Sihlobo explică cum pot fi utilizate eficient aceste principii în țările africane. Atingerea securității alimentare globale este un complex proces care vizează asigurarea accesului la alimente, nutriție, sustenabilitate și costuri accesibile. Obiectivul global al securității alimentare este de a se asigura că țările, în special cele membre G20, colaborează în inițiative care reduc nivelurile de sărăcie globală, atât la nivel național, cât și la nivel de gospodărie.
Realizarea acestui obiectiv necesită ca fiecare politică agricolă națională să sprijine creșterea producției alimentare, să prioritizeze metodele de producție prietenoase cu mediul și să reducă fricțiunile comerciale. Aceasta va permite țărilor care nu pot produce suficiente alimente să le importe, iar acest lucru să se facă, mai ales, la prețuri accesibile. De asemenea, este necesară reducerea fricțiunilor logistice globale, eliminând tarifele și asigurând un flux continuu de produse agricole, inclusiv eliminarea interdicțiilor de export atunci când este cazul, cum a fost cazul interdicției Indiei asupra exporturilor de orez în 2023, care a provocat o creștere a prețurilor globale la alimente.
Îmbunătățirea securității alimentare prin comerț, lanțuri de aprovizionare rezistente și practici agricole durabile
Aceste intervenții sunt esențiale pentru reducerea costurilor. Atunci când fricțiunile comerciale, cum ar fi tarifele și barierele comerciale non-tarifare, sunt diminuate, costurile de tranzacție pentru aducerea bunurilor de la zonele de producție la punctele de consum devin mai accesibile. Lanțurile de aprovizionare rezistente asigură, de asemenea, că alimentele pot fi produse, procesate și transferate la punctele de consum cu mai puține obstacole, chiar și în perioade de dezastre naturale sau conflicte.
Practicile agricole durabile sunt fundamentale pentru sistemul alimentar, ceea ce nu presupune eliminarea completă a semințelor îmbunătățite, a genelor sau a agro-chimicalelor, ci mai degrabă utilizarea acestora în mod optim. Se observă o tendință îngrijorătoare de activism care caută eliminarea inputurilor agricole, o cale care va conduce la o productivitate agricolă și o producție mai scăzută, agravând în cele din urmă foamea. Cheia constă în utilizarea în condiții de siguranță și optimă a acestor inputuri.
Politici specifice pentru asigurarea succesului acestor principii în țările africane
Sudafrica și Uniunea Africană, ambele membri G20, ar trebui să promoveze trei intervenții largi în agricultură pentru a atinge cele trei principii G20 și a stimula producția alimentară care ar putea beneficia continentul african. În primul rând, ar trebui să se facă un apel puternic pentru partajarea cunoștințelor despre practicile agricole inteligente pentru climă, menite să minimizeze daunele asupra culturilor cauzate de dezastrele legate de climă, cum sunt seceta și caniculele.
În al doilea rând, Africa trebuie să facă presiuni pentru reformarea sistemului comercial global, îmbunătățind securitatea alimentară prin comerț. Sudafrica beneficiază deja de un acces mai profund la comerțul agricol cu mai multe economii G20, prin tarife mai reduse și un anumit acces fără tarife.
În cele din urmă, trebuie să se discute despre îmbunătățirea accesului la fertilizatori. Ţările din Africa Sub-sahariană se confruntă cu acces restricționat la fertilizatori, iar o adoptare mai mare a acestora este esențială pentru creșterea producției alimentare și, astfel, reducerea insecurității alimentare. Investițiile în infrastructuri locale, cum ar fi drumurile și porturile, sunt importante, deoarece pe lângă disponibilitatea fertilizatorilor, transportul lor până în zonele agricole este de multe ori costisitor.
În concluzie, tehnologia ar trebui folosită pentru a ne adapta la schimbările climatice, iar nu să demonizăm utilizarea agro-chimicalelor, centrale de semințe și tehnologii inovatrice care pot ajuta la creșterea productivității agricole. Securitatea alimentară globală depinde de utilizarea optimă și în siguranță a inputurilor agricole, prin care se poate atinge o lume mai bine hrănită.
Sursa: Phys.org
