CRIZA ÎN EXPANSIE A BOLILOR CRONICE LA ANIMALE
De la câini și pisici la vaci de lapte și țestoase marine, animalele din întreaga lume se confruntă cu un spectru îngrijorător de boli cronice, cum ar fi cancerele, obezitatea, diabetesul și bolile degenerative ale articulațiilor. Înţelegerea forţelor care conduc la o creștere a acestor boli neinfecțioase (NCD) devine esenţială pentru sănătatea animalelor, dar și pentru a proteja sănătatea umană. Totuși, cercetarea interdisciplinară privind NCD-urile la animale este în continuare insuficient dezvoltată.
Un studiu realizat de analiza riscurilor introduce un model conceptual inovator pentru îmbunătățirea supravegherii și gestionării acestor boli cronice ale animalelor. Elaborat de cercetătoarea în știința animalelor Antonia Mataragka de la Universitatea Agricolă din Atena, studiul propune un model de evaluare a riscurilor bazat pe dovezi, capabil să informeze și sănătatea publică, având în vedere că atât oamenii, cât și animalele se confruntă cu o creștere a acestor condiții cronice.
Analizând datele din cercetările anterioare, studiul a constatat că:
- Factorii genetici predispun anumite populații de animale la un risc mai mare de NCD-uri. Câinii și pisicile crescute selectiv pentru aspect și animalele de fermă optimizate genetic pentru productivitate prezintă o rată mai mare de diabet și boli ale valvei mitrale.
- Expunerile de mediu, dezechilibrul nutrițional, comportamentul sedentar și stresul cronic afectează debutul și progresia bolilor între specii.
Exemplele sunt elocvente: obezitatea la pisici, cancerul gastrointestinal la balenele beluga, osteoartrita la vacile și porcii crescuți intensiv, precum și sindromul de cardiomiopatie la somonul de Atlantic crescut în ferme.
Sondajele recente documentează faptul că între 50% și 60% din pisicile și câinii domestici sunt supraponderali, ceea ce contribuie la o creștere anuală a diabetului feline. Aproape 20% din porcii crescuți intensiv suferă de osteoartrită, în timp ce fauna sălbatică din estuare poluate, expusă influentelor industriale precum hidrocarburile aromatice policiclice (PAHs) și bifenilii policlorurați (PCBs), arată rate de tumoră hepatică între 15% și 25%.
Schimbările ecologice generate de oameni – cum ar fi urbanizarea, perturbarea climei, schimbările în utilizarea terenurilor și pierderea biodiversității – intensifică durata și intensitatea expunerilor dăunătoare. De exemplu, oceanele încălzite și degradarea coralilor sunt legate de o prevalență crescută a tumorilor la țestoasele marine și peștii de recife, în timp ce urbanizarea și stresul termic contribuie la creșterea ratelor de obezitate și diabet la animalele de companie. De asemenea, poluarea aerului urban și scurgerea chimică sunt asociate cu tulburări endocrine și imune în rândul păsărilor și mamiferelor.
„Pe măsură ce schimbările de mediu accelerază apariția bolilor, lipsa sistemelor de diagnostic precoce întârzie și mai mult detectarea NCD-urilor la animale”, afirmă Mataragka.
„Deși organizații precum Organizația Mondială a Sănătății furnizează date cuprinzătoare privind mortalitatea datorată NCD-urilor la oameni, statistici similare detaliate pentru animale sunt extrem de rare. Acest lucru subliniază necesitatea unei cercetări mai cuprinzătoare și a unui sistem de supraveghere îmbunătățit în sănătatea veterinară pentru a înțelege și aborda mai bine aceste probleme.”
Studiul cuantifică prevalența NCD-urilor în diferite specii, analizează mecanismele care leagă factorii de risc de apariția NCD-urilor și conturează strategii de atenuare la patru niveluri: individual, populație (turmă), ecosistem și politică.
Acesta arată că schimbările climatice, pierderea habitatului, poluarea și dezechilibrele dietetice sunt printre principalele forțe care cresc vulnerabilitatea la NCD-uri în rândul animalelor de companie, a animalelor de fermă și a faunei sălbatice.
Modelul conceptual al Mataragka reprezintă o sinteză unică a abordărilor One Health și Ecohealth, ambele recunoscând interconexiunile dintre oameni, animale și mediu (dar care adesea lucrează în paralel, nu împreună). Acest model ilustrează modul în care NCD-urile apar din interacțiunea susceptibilității biologice (predispoziția genetică) cu forțele socio-ecologice mai largi, inclusiv expunerile de mediu și schimbările ecosistemice generate de om.
Mataragka speră că modelul său interdisciplinar va conduce către o supraveghere mai integrată a animalelor, oamenilor și mediului, revelând factorii comuni care contribuie la apariția NCD-urilor și oferind alerte timpurii pentru a contribui la reducerea incidenței acestor boli.
