De ce Regatul Unit ar trebui să depășească creșterea spre o ‘nouă economie’ care funcționează pentru toți
Pe măsură ce bugetul din Regatul Unit este anticipat, povestea câtorva decenii a fost marcată de previziuni de creștere, niveluri de împrumut și disciplină fiscală. Însă, în contextul actual, creșterea s-a dovedit a fi mai lentă decât se aștepta. Cu gospodăriile confruntându-se cu costuri de trai în continuă creștere, criza climatică care devine tot mai intensă și inegalitățile care persistă, poate că este timpul să ne îndreptăm atenția asupra unui concept mai amplu decât simpla creștere economică.
Economia convențională, bazată pe creșterea PIB-ului, s-a dovedit incapabilă să răspundă provocărilor globale care sunt adesea descrise prin termenul de „policriză”. Aceasta se referă la intersecția între schimbările climatice, pierderea biodiversității, insecuritatea alimentară și energetică, precum și inegalitatea extremă—factors accentuați de instabilitatea geopolitică.
Un studiu recent, realizat împreună cu colegii mei, evidențiază nevoia urgentă de a adopta o „nouă economie” pentru a face față acestor provocări. Prin analizarea a sute de surse din 38 de școli de gândire, am reținut zece principii axate pe bunăstare, justiție și reziliență ecologică, care ar putea oferi o nouă abordare pentru strategiile economice naționale.
Aceste principii economice noi nu sunt un lux de ignorat în vremuri de constrângeri fiscale; dimpotrivă, ele sunt o necesitate fiindcă gândirea economică ortodoxă a fost o cauză principală a policrizelor. Economia tradițională percepe indivizii ca fiind maximizatori raționali, al căror scop este să își maximizeze beneficiile personale. Aceasta presupune, de asemenea, că piețele alocă resursele eficient și că creșterea PIB-ului este calea cea mai sigură spre progres.
Aceste presupuneri devin din ce în ce mai distincte de realitate. Creșterea economică a adus adesea cu sine o inegalitate în creștere, locuri de muncă precare și degradarea mediului. De altfel, pandemia COVID-19 a evidențiat faptul că lanțurile de aprovizionare globale sunt optimizate pentru eficiență, dar nu pentru reziliență. Războiul din Ucraina a subliniat riscurile dependenței de resurse fosile și de regimuri autoritare.
În contextul crizelor ecologice și climatice, ideea unei creșteri nelimitate a PIB-ului pe o planetă cu resurse finite devine o iluzie periculoasă. Acum este momentul să transformăm valorile și instituțiile care stau la baza vieții economice.
Principiile unei ‘noi economii’
Mișcarea pentru o „nouă economie” reunește diverse abordări. Această diversitate este atât o putere, cât și o provocare. Narațiunea centrală a economiei tradiționale, privind piețele libere și creșterea, a fost repetată atât de mult încât pare că nu are alternativă. Totuși, cercetarea noastră identifică zece principii transversale care oferă coerență mișcării de nouă economie:
- Bienestar pentru oameni și planetă: economiile există în interiorul societăților și ecosistemelor, iar scopul lor ar trebui să fie susținerea bunăstării umane și planetare.
- Recunoașterea complexității: nicio disciplină nu are toate răspunsurile; economia trebuie să integreze perspective din ecologie, sociologie, filosofie, cunoștințe indigene și alte domenii.
- Limitările creșterii: nu putem presupune o expansiune economică nelimitată pe o planetă cu resurse finite.
- Natura este irremediabilă: „capitalul natural”, cum ar fi solul, pădurile și apa, nu poate fi înlocuit pur și simplu cu substituenți creați de om.
- Designul axat pe regenerare: sistemele economice ar trebui să fie circulare și restorative, nu să continue să extragă resurse din planetă.
- Puncte de vedere holistic asupra oamenilor și valorilor: oamenii nu sunt doar consumatori interesați de sine; perspectivele ar trebui să se bazeze pe demnitatea umană și să îmbunătățească oportunitățile oamenilor de a trăi viața pe care o valorizează.
- Echitate și justiție: reducerea inegalității trebuie să fie un obiectiv economic central, nu o chestiune secundară.
- Relaționalitate: economiile ar trebui să cultive încrederea, reciprocitatea și comunitatea, nu să o erodeze.
- Participare și cooperare: întreprinderile și factorii de decizie politici ar trebui să implice direct cetățenii, prin discuții și colaborare.
- Post-capitalism și decolonizare: deschiderea spre modele alternative la abordarea dominantă bazată pe acumularea continuă de bogăție.
Puține abordări cuprind toate cele zece principii, dar fiecare oferă o parte a imaginii. De exemplu, economia ecologică accentuează limitele de mediu, în timp ce economia feministă se concentrează pe justiție și îngrijire.
Ce înseamnă aceasta în practică?
Este crucial să subliniem că nu este vorba doar de o dezbatere academică. Regatul Unit a experimentat deja elemente ale noii economii, cum ar fi prin Legea bunăstării generațiilor viitoare din Wales. Aceasta reprezintă un exemplu de integrare a unei gândiri economice noi în legislație, deși există provocări în aplicarea acesteia.
Organismele publice din Wales sunt obligate să lucreze spre șapte obiective de bunăstare, inclusiv prosperitate, reziliență, egalitate și responsabilitate globală. Aceasta mută prioritățile politicii de la creșterea pe termen scurt spre bunăstarea pe termen lung.
Orașe precum Amsterdam au adoptat economia „de tip doughnut” pentru a ghida planificarea. Acest model stabilește obiective pentru satisfacerea nevoilor rezidenților, însă fără a depăși granițele planetare. Inițiativele includ standarde de construcție durabilă, reducerea deșeurilor alimentare și promovarea locuințelor incluzive.
Expérimente similare câștigă avânt, iar inițiativa Guvernelor economiei bunăstării conectează țările care urmărisc strategii de post-creștere. Dezvoltarea bazată pe ecosisteme din Costa Rica, măsura „fericirii naționale brute” din Bhutan și cadrul standardelor de trai din Noua Zeelandă sunt toate abordări inovatoare care privesc dincolo de creșterea PIB-ului.
Prin integrarea celor zece principii în buget și dincolo de el, cancelarul Regatului Unit, Rachel Reeves, ar putea construi pe baza acestor experimente. Acest lucru ar însemna încorporarea bunăstării, justiției și sustenabilității în strategia sa economică.
Aplicarea acestor principii ar putea transforma cheltuielile pentru infrastructură, orientându-le în funcție de limitele planetei. Alte investiții ar putea sprijini recuperarea naturii, sistemele alimentare comunitare și economia circulară. Indicatorii de bunăstare și mediu ar putea deveni o parte centrală a bugetelor viitoare, iar adunările cetățenești ar putea oferi oamenilor un cuvânt de spus în deciziile economice care îi afectează.
Aceste schimbări nu ar arunca responsabilitatea fiscală la gunoi, ci ar lărgi semnificativ semnificația acesteia, făcând din sustenabilitate și echitate criterii fundamentale, nu doar bilanțuri.
Problema economică nu este una neutră, ci o serie de alegeri despre viitorul pe care dorim să îl construim. Guvernele pot continua să urmeze un model care prioritizează creșterea cu orice preț, lăsând oamenii vulnerabili la crize și inegalitate. Sau pot fi ghidate de principii care pun bunăstarea, echitatea și reziliența ecologică în centrul politicilor lor.
În perioada premergătoare bugetului, ar trebui să ne întrebăm nu doar cât de repede poate crește economia noastră, ci și dacă aceasta ne ajută să prosperăm în limitele planetei.
