Izolarea socială influențează comportamentul mormolocilor mai mult decât rudenia
Mormolocii de specie Bufo formosus, cunoscută și ca broasca comună japoneză, nu manifestă preferință pentru frații lor în detrimentul altor indivizi, însă izolarea timpurie le reduce semnificativ tendința de a se apropia de semenii lor, indiferent de mediul acvatic în care sunt crescuți. Acestea sunt concluziile unui studiu realizat de Kazuko Hase la Universitatea Kyoto, publicat în jurnalul Animal Cognition.
Comportamentul de agregare socială la mormoloci — tendința de a se aduna împreună pentru a evita prădătorii — este un subiect central în înțelegerea evoluției comportamentului social. Unele specii de mormoloci au arătat preferințe pentru frați, însă studiile recente sugerează că microorganismele din apă pot influența comunicarea prin intermediul mirosurilor corporale. Dacă această socialitate este înnăscută, modelată de experiențele timpurii sau influențată de mediul acvatic a rămas însă neclar.
Experimentul: apă de robinet versus apă de iaz, grup versus izolare
Hase a colectat mormoloci din patru mase de ouă găsite în Grădina Botanică a Universității din Tokyo, tratând fiecare masă ca un grup de frați. După eclozare, mormolocii au fost crescuți în două tipuri de mediu acvatic — apă de robinet și apă de iaz — și în două condiții de creștere: în grup, alături de 20 de frați, sau în izolare.
După două săptămâni, cercetătoarea a realizat experimente de alegere în care mormolocii au fost expuși simultan la frați și la indivizi neînrudiți. În bazinele experimentale au fost delimitate zone pentru frați, non-frați și zone neutre, iar mișcările mormolocilor au fost urmărite timp de 60 de minute, analizându-se timpul petrecut în fiecare zonă.
Rezultatele: rudenia nu contează, izolarea da
Analiza a arătat că mormolocii nu au manifestat nicio preferință pentru frați, indiferent de condițiile de creștere, ceea ce indică o recunoaștere a rudeniei mai scăzută decât la alte specii. În schimb, mormolocii crescuți în izolare au arătat o tendință redusă de a se apropia de alți indivizi, fie frați sau non-frați, și au petrecut mai mult timp în zonele neutre. Proporția de timp petrecută în zona neutră a fost semnificativ mai mare pentru mormolocii crescuți solitar decât pentru cei crescuți în grup (t = 3,155, p = 0,002).
Efectele izolării sociale s-au dovedit robuste indiferent de mediul acvatic, iar cercetătoarea nu a observat efecte semnificative ale apei de iaz bogate în microbi asupra comportamentului social.
Implicații pentru o specie amenințată
„Spre deosebire de speciile înrudite la care recunoașterea rudeniei a fost confirmată în timpul agregării sociale, am fost surprinsă să constat că aceasta nu este esențială pentru agregarea socială la broasca comună japoneză”, a declarat Hase, autoarea corespondentă a studiului.
Cercetarea indică faptul că comportamentul social al acestor mormoloci este modelat mai degrabă de experiențele cu semenii decât de rudenie sau de mediul acvatic, contribuind la o mai bună înțelegere a modului în care unele amfibieni dezvoltă socialitatea.
„Broasca comună japoneză se confruntă cu amenințarea extincției, așa că ne dorim să contribuim la protejarea lor”, a adăugat Hase. „Mă bucur, de asemenea, că acești mormoloci pe care îi iubesc atât de mult contribuie la progresul științific.”
