Microplasticele contaminează solul și apele Elveției: peste 200 de tone anual
O echipă de cercetători de la Empa, în colaborare cu specialiști de la Eawag și Agroscope, a documentat pentru prima dată în mod sistematic cât microplastic ajunge înapoi în solurile și apele Elveției prin depunere atmosferică. Conform studiului, susținut de Oficiul Federal pentru Mediu, aproximativ 219 tone metrice de microplastice se depun anual în zonele situate sub 2.000 de metri altitudine. Rezultatele au fost publicate în revista Atmospheric Chemistry and Physics.
Cercetarea s-a desfășurat pe parcursul unui an întreg, în cinci locații: Zurich, Dübendorf, Magadino, Payerne și muntele Chaumont din Munții Jura. Lunar, cercetătorii au colectat probe de depunere umedă și uscată — particule captate și spălate din aer de ploaie și zăpadă, respectiv particule care se depun sub efectul gravitației. Analiza a vizat particule cu diametre între 20 și 215 micrometri.
Zonele agricole și apele, cele mai afectate
Aproximativ 78 de tone metrice de microplastice se depun anual pe terenurile agricole, iar circa 10 tone metrice ajung direct în corpurile de apă. Pentru apele elvețiene, aportul atmosferic direct este estimat la aproximativ 10 tone metrice pe an, comparativ cu doar 5 tone metrice anual provenite din apele uzate tratate, potrivit unui studiu paralel al Eawag.
La situl urban din Zurich, cercetătorii au înregistrat o depunere medie de 881 de particule pe metru pătrat pe zi. La celelalte locații, valorile — între 249 și 331 de particule pe metru pătrat pe zi — au fost semnificativ mai mici și relativ similare. Deși nivelul mai ridicat din Zurich era de așteptat, dat fiind numărul mare de locuitori, traficul și produsele din plastic, echipa condusă de Christoph Hüglin a fost surprinsă de similitudinea valorilor din afara marilor orașe.
„Cu cât locația este mai aproape de zonele dens populate, cu atât ne așteptam la niveluri mai ridicate. Dar nu vedem o astfel de diferență”, a declarat Hüglin. Nivelurile de la Dübendorf, Magadino, Payerne și Chaumont sunt comparabile, ceea ce sugerează că microplasticele din atmosferă nu sunt doar un fenomen urban, ci ajung și în regiunile mai puțin populate.
Metoda de analiză și tipurile de plastic identificate
Pentru a obține date comparabile, cercetătorii au folosit laboratorul comun de particule al Eawag, Empa și Agroscope. Probele colectate au fost preparate, aplicate pe un filtru și analizate prin microspectroscopie în infraroșu cu imagistică. În loc să examineze doar particulele suspecte individual, echipa a dezvoltat o metodă de scanare automată punct cu punct a unor zone de filtru selectate aleatoriu.
Cele mai frecvente tipuri de plastic identificate au fost polietilentereftalatul (PET: 31%), polietilena (PE: 26%) și polipropilena (PP: 21%). Polietilena și polipropilena se regăsesc în ambalaje, folii, containere și produse de uz cotidian. Proporția ridicată de PET este deosebit de frapantă, acest plastic fiind comun în sticlele de băuturi, dar și în fibrele poliesterice pentru textile. Potrivit cercetătorilor, fibrele textile ar putea contribui astfel semnificativ la poluarea atmosferică cu microplastice. Studiul nu poate determina însă produsele specifice din care provin particulele individuale.
Emisiile din trafic trebuie distinse clar: deși uzura anvelopelor este în general clasificată ca microplastic, aceasta a fost analizată separat, într-un studiu în curs, din motive analitice.
Depunerea uscată, responsabilă pentru cea mai mare parte
Microplasticele revin din atmosferă la suprafața Pământului prin două căi: particulele sunt fie spălate de ploaie sau zăpadă, fie se depun pe timp uscat. „Precipitațiile sunt un proces foarte eficient de curățare a atmosferei”, explică Hüglin. În Elveția, însă, depunerea uscată reprezintă partea mai mare — aproximativ 60% din masă. Ambele căi contribuie la atingerea solului, plantelor sau corpurilor de apă direct.
Raportat la masa totală a tuturor particulelor din aer — inclusiv praf desertic, funingine, reziduuri de ardere și particule biologice — microplasticele reprezintă doar o proporție foarte mică: între 0,02% și 0,12%. Pe suprafețe mari, însă, depunerea constantă duce la cantități considerabile care nu se degradează deloc sau se degradează doar foarte lent.
Multe aspecte rămân necunoscute în privința impactului microplasticelor asupra mediului și sănătății. Cert este că plasticul este răspândit, iar cele mai fine particule nu se dizolvă pur și simplu în aer, pe uscat sau în apă. „Plasticul este un material foarte bun pentru multe aplicații”, spune Hüglin. „Dar, în conformitate cu principiul precauției, ar trebui să evităm aruncarea deșeurilor, să folosim plasticul doar acolo unde este necesar și să închidem cât mai mult posibil ciclurile materialelor.”
