Comunitățile moleculare ale materiei organice dizolvate își schimbă structura predictibil în funcție de distanță
Un studiu recent condus de Profesorul Wang Jianjun de la Institutul de Geografie și Limnologie din Nanjing, parte a Academiei Chineze de Științe, a adus în lumina reflectoarelor o problemă crucială pentru înțelegerea oceanului global. Echipa de cercetare a reușit să creeze o hartă globală care ilustrează distribuția și variația materiei organice dizolvate (MOD) în oceanele Pământului, publicând rezultatele în revista Environmental Science & Technology.
Acest studiu a adunat și analizat peste 800 de probe de apă, colectate din 124 de stații din oceanele Atlantic, Pacific și Oceanul de Sud, adâncindu-se de la suprafață până la adâncimi de aproape 5.900 de metri. Prin utilizarea spectrometriei de masă cu rezonanță ciclotronică de Fourier (FT-ICR) de ultră înaltă rezoluție, cercetătorii au descoperit că „comunitățile” moleculare ale MOD suferă schimbări predictibile: compozițiile MOD devin mai distincte pe măsură ce masele de apă sunt separate prin distanțe orizontale sau verticale mai mari. Totuși, ritmul acestei divergențe încetinește semnificativ în adâncimile oceanului și la latitudini înalte.
Această tendință evidențiază un proces pe care cercetătorii l-au denumit „chemohomogenizare”, ce se referă la o convergență spre un rezervor comun de molecule stabile în adâncurile marine. Semnalele observate sunt consistente atât pentru clasele de compuși biochemic labili, cât și pentru cei recalcitranți, fiind influențate de forțe deterministe (precum temperatura, salinitatea și disponibilitatea carbonului) și de procese stocastice (cum ar fi transportul fizic).
În plus, studiul subliniază modul în care factorii de mediu modelează MOD în primele 200 de metri ai oceanului, dar la scări mai mari, efectele de pură distanță spațială, care sunt în concordanță cu limitarea dispersiei și variabilele nemăsurate, explică variabilitatea observată. Profesorul Wang anticipează că încălzirea globală va extinde homogenizarea orizontală, dar va slăbi amestecarea verticală, mai ales la latitudini înalte. Această situație ar putea intensifica rolul oceanului profund ca rezervor de carbon, păstrând un număr mai mare de molecule organice de-a lungul timpului.
Aceste descoperiri stabilesc un nou cadru teoretic chimogeografic, oferind un instrument menit să prevadă cum va răspunde stocarea de carbon a oceanelor la schimbările climatice, conform cercetătorilor.
Mai multe informații pot fi găsite în lucrarea „Spre Chemogeografia Materiei Organice Dizolvate în Oceanul Global”, publicată în Environmental Science & Technology.
