OAVESCU CUM WILD BIRDS ÎMPING AFERMA DE BIRD FLU ÎN SUA
Într-o nouă și alarmantă descoperire, cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania, sub coordonarea Louisei H. Moncla, au arătat că păsările sălbatice, în special cele din familia Anseriformes (rațe, gâște și lebede), sunt principalii vectori ai actualului focar de gripă aviară H5N1 în Statele Unite. Această variantă extrem de patogenă de virus a provocat distrugeri masive printre păsările sălbatice și a afectat grav agricultura și mamiferele. Deși în trecut cullingul agresiv al păsărilor domestice era considerat o soluție eficientă, de data aceasta nu a reușit să limiteze răspândirea virusului, care continuă să infecteze o varietate de specii.
O SCHIMBARE ALARMANTĂ ÎN PATRONII DE TRANSMISIE
Studiul publicat în revista Nature subliniază că introducerea și răspândirea virusului H5N1 în America de Nord este semnificativ diferită de focarele anterioare. Evoluția virusului din 2020 l-a făcut mai adaptabil la păsările sălbatice, sporind eficiența cu care este transmis de aceste păsări migratoare. Moncla subliniază că, deși virusul a circulat anterior în Asia și Africa de Nord, evenimentele recente din Europa, care au fost strâns corelate cu păsările sălbatice, vor trebui reconsiderate în contextul datelor din America de Nord.
IMPORTANȚA PĂSĂRILOR ÎN FOCARUL DE GRIPĂ AVIARĂ
Utilizând baze de date publice, echipa de cercetare a reușit să urmărească modul în care virusul H5N1 a fost introdus în America de Nord. Studiul a evidențiat faptul că păsările sălbatice au fost esențiale în propagarea focarului, iar rațele, gâștele și lebedele s-au dovedit a fi principalele specii implicate. Moncla a afirmat că, prin această nouă cercetare, se dovedește că virusul nu mai este un simplu virus extern, ci s-a adaptat la mediul din America de Nord, necesitând astfel o revizuire urgentă a politicilor de sănătate animală.
EXPLORAREA RISCURILOR ȘI ALERTELE TIMPURII
Un alt aspect important al studiului a fost identificarea păsărilor de curte ca posibile semne de alarmă timpurie. Focarele din gospodării mici, adesea infectate cu virus cu aproximativ nouă zile înaintea păsărilor comerciale, sugerează că acestea ar putea juca un rol crucial în monitorizarea epidemiologică. Aceste efective mici, adesea cu securitate biologică scăzută, sunt mai vulnerabile și mai expuse la contactul cu păsările sălbatice.
STRATEGII PENTRU GESTIONAREA VIITOARELOR FOCARE
În fața acestor provocări, Moncla subliniază necesitatea unor măsuri de biosecuritate riguroase. Implementarea unor măsuri de prevenire a contactului între păsările domestice și sălbatice este primordială. Printre soluțiile potențiale se numără și explorarea vaccinării păsărilor domestice, alături de o supraveghere continuă a păsărilor sălbatice, în special a celor din familia Anseriforme, pentru a urmări circulația virusului.
Moncla concluzionează că, în ciuda riscurilor continue și a complexității problemei, managementul corespunzător poate ajuta la prevenirea transmiterii virusului în rândul animalelor agricole, chiar dacă complet eliminarea virusului este, cel mai probabil, imposibilă.
