Furia, compasiunea și speranța au un impact redus asupra donațiilor pentru climă
Un studiu recent publicat în Scientific Reports a analizat modul în care trei emoții legate de schimbările climatice — furia, compasiunea și speranța — pot influența comportamentul pro-ambiental real. Rezultatele au arătat că, deși aceste emoții pot modela intențiile oamenilor, ele nu se traduc automat în acțiuni concrete, cum ar fi donațiile caritabile.
Cercetarea, coordonată de Christian Klöckner, profesor la Departamentul de Psihologie al Universității Norvegiene de Știință și Tehnologie, a implicat peste 2.000 de participanți din Norvegia și Polonia. Fiecare participant a primit 200 de coroane norvegiene sau 20 de zloți polonezi și a fost expus unor scurte povestiri menite să declanșeze emoții legate de climă.
Participanții au avut apoi posibilitatea de a dona banii unei organizații caritabile sau de a efectua o sarcină plictisitoare — identificarea unor tipare pe diverse foi — pentru care organizatorii donau în numele lor. Cu cât participanții rezolvau mai multe foi, cu atât donația era mai mare.
„Am folosit aceste povestiri pentru a afla dacă participanții intenționau să facă ceva și apoi le-am dat posibilitatea să doneze efectiv banii”, a explicat Klöckner.
Rezultatul a surprins echipa de cercetare: foarte puțini participanți au donat mai mult din cauza emoțiilor induse, comparativ cu cei care nu citiseră povestirile. „Aproape nimeni nu a dat mai mulți bani din cauza emoțiilor la care au fost expuși, comparativ cu persoanele care nu au citit povestirile. Am fost surprinși”, a declarat Klöckner.
Studiul nu sugerează însă că emoțiile sunt lipsite de importanță. Klöckner și echipa sa au dezvoltat anterior un instrument pentru a măsura emoțiile complexe legate de schimbările climatice, iar tabloul psihologic este mai nuanțat decât simpla „anxietate climatică”.
„Am analizat mentalitățile psihologice într-un alt proiect legat de economisirea energiei. Într-un studiu amplu pentru reducerea consumului de energie al gospodăriilor, am descoperit că intervențiile noastre au redus efectiv consumul, dar nu au schimbat mentalitățile psihologice ale oamenilor”, a explicat profesorul.
Potrivit acestuia, unii oameni își schimbă intențiile pe baza informațiilor emoționale, în timp ce cei care fac schimbări pozitive reale nu acționează neapărat din aceleași motive. „Economisirea finală de energie a avut foarte puțin de-a face cu intenția individuală de a o face”, a adăugat el.
Rezultatele sunt relevante pentru organizațiile non-profit care se bazează pe contribuții financiare. World Wildlife Foundation a fost destinatarul donațiilor din acest studiu. Denise Kohn, consilier corporativ senior pentru parteneriate la WWF Norvegia, a explicat că organizația folosește în mod conștient furia, compasiunea și speranța în campaniile de strângere de fonduri, urmate adesea de un îndemn la acțiune.
„Știm că donatorii noștri lunari ne sprijină în medie timp de cinci până la șase ani. Orice cercetare nouă care ne poate ajuta să înțelegem mai bine motivația donatorilor este de interes”, a spus Kohn.
Ea a adăugat că factorii emoționali legați de schimbările climatice sunt deosebit de dificil de gestionat din cauza amplorii problemei. „Nu am fost niciodată deosebit de eficienți în a strânge fonduri doar pe tema climei; natura este un punct de intrare mult mai puternic, iar circumstanțele politice și geopolitice actuale fac ca alte subiecte să aibă adesea prioritate în atenția publicului”, a explicat Kohn.
Cercetarea demonstrează că furia, compasiunea și speranța joacă un rol vital în modelarea modului în care oamenii înțeleg schimbările climatice, dar singure nu sunt suficiente pentru a produce schimbări reale și măsurabile. Împreună cu omologii lor polonezi de la Universitatea din Varșovia, echipa de cercetare de la NTNU arată că motivația din spatele schimbării reale este mai complexă decât o singură emoție copleșitoare.
Echipa intenționează acum să finanțeze un studiu și mai amplu, desfășurat în 10 țări. „Vom continua să cercetăm acest subiect pentru a afla mai multe despre diferențele dintre oameni în ceea ce privește modelele complexe de răspuns emoțional la schimbările climatice și despre modul în care acestea se relaționează cu comportamentul real”, a declarat Klöckner.
