Cercetătorii descoperă că câinii procesează sunetele vorbirii similar oamenilor
Un studiu realizat în Ungaria arată că creierul câinilor segmentează vorbirea în cuvinte într-un mod observat anterior doar la oameni. Descoperirea sugerează că procesarea eficientă a vorbirii nu este neapărat o consecință a abilităților lingvistice umane unice, ci expunerea regulată la vorbire poate remodela funcționarea creierului chiar și la o specie de mamifer îndepărtată evolutiv de oameni.
Biasul consonantic – o caracteristică umană?
Cercetarea, publicată în revista Science de către Laboratorul de Neuroetologie a Comunicării din cadrul Departamentului de Etologie al Universității Eötvös Loránd din Budapesta, a comparat răspunsurile cerebrale ale 20 de oameni și 20 de câini la fluxuri continue de vorbire.
Attila Andics, neurocercetător cognitiv și autor principal al studiului, explică faptul că sunetele vorbirii sunt formate din vocale și consoane. Deși vocalele sunt mai sonore și mai vizibile, consoanele formează de obicei scheletul cuvintelor. Într-un flux continuu de vorbire, este mai ușor să detectăm cuvinte individuale când ne concentrăm pe consoane, iar creierul uman tinde să facă acest lucru încă din copilărie.
Experimentul cu fluxuri de vorbire
Participanții au ascultat fluxuri continue de vorbire în care consoanele și vocalele alternau fără pauze sau indicii acustice. Fluxurile diferite conțineau tipare recurente: un tip în care consoanele formau scheletul cuvintelor de trei silabe, un tip în care vocalele formau structura, și un tip de control fără tipare recurente.
Cercetătorii au folosit electroencefalografia non-invazivă pentru a măsura activitatea cerebrală și s-au bazat pe fenomenul de sincronizare neurală, prin care activitatea creierului preia ritmul sunetelor auzite.
Rezultate similare între specii
Rezultatele au arătat similarități izbitoare între cele două specii. Kinga G. Tóth, psiholog și co-autor principal al studiului, explică că în fluxurile structurate pe consoane, creierul câinilor, la fel ca cel al oamenilor, s-a sincronizat cu succes cu ritmul cuvintelor. Această sincronizare a fost mai puternică decât în cazul fluxurilor structurate pe vocale sau al celor de control.
La aproximativ 400 de milisecunde după începutul fiecărui cuvânt, o schimbare distinctă a apărut în activitatea electrică cerebrală atât la oameni, cât și la câini, dar numai pentru cuvintele structurate pe consoane. Această fereastră temporală reflectă segmentarea vorbirii continue în cuvinte individuale.
Expunerea timpurie nu este determinantă
Studiul a relevat că această adaptare la caracteristicile vorbirii nu apare doar la câinii care au trăit într-un mediu bogat în vorbire în primele luni de viață. Câinii care și-au petrecut primele trei luni pe stradă sau într-un adăpost, nu ca animale de companie, au arătat un bias consonantic la fel de puternic. Acest lucru oferă dovezi suplimentare că biasul consonantic nu necesită mecanisme de procesare a limbajului preconfigurate care să apară într-o perioadă specifică de dezvoltare timpurie.
Limitele procesării vorbirii la câini
Cercetătorii au observat și două diferențe între specii. Oamenii au reușit să detecteze cuvinte definite de tipare vocalice, deși mai puțin eficient decât când consoanele formau structura cuvântului. Câinii, însă, nu au reușit acest lucru. De asemenea, ritmul silabelor a apărut în răspunsurile cerebrale ale ambelor specii, dar numai creierul uman s-a sincronizat cu ritmul sunetelor individuale de vorbire.
Implicații pentru înțelegerea limbajului
Andics concluzionează că adaptarea creierului la vorbire și în special apariția biasului consonantic nu necesită un creier preconfigurat și abilități lingvistice asemănătoare celor umane. În schimb, expunerea regulată la vorbire poate fi suficientă pentru a schimba modul în care funcționează creierul și pentru a genera caracteristici de procesare observate anterior doar la oameni, chiar și la o specie îndepărtată evolutiv.
