Legăturile sociale strânse îi ajută pe cocoșii de câmp să-și păstreze locurile de hrănire, dar vin cu un cost: timpul de așteptare
O echipă de cercetători de la Universitatea din Exeter și Universitatea Swansea a studiat cocoșii de câmp sălbatici, păsări din familia corbidelor, pentru a înțelege modul în care legăturile sociale le influențează comportamentul de hrănire. Rezultatele, publicate în Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, arată că relațiile apropiate le pot aduce avantaje acestor păsări atunci când își caută hrana, chiar dacă a rămâne alături de un partener implică așteptare.
Cercetătorii au urmărit timp de doi ani o populație de cocoși de câmp din Cornwall, Marea Britanie, păsări marcate cu inele colorate de plastic, ușoare, care permit identificarea individuală. Unul dintre inele conținea un transponder miniatural, un dispozitiv electronic mic care le-a permis specialiștilor să identifice păsările care vizitau punctele de hrănire.
„Am amenajat puncte de hrănire unde doar o singură pasăre putea mânca, în timp ce alta putea aștepta la rând în spate”, a explicat Luca G. Hahn, primul autor al lucrării. „Acest lucru ne-a permis să măsurăm care păsări se hrăneau împreună, cât de bine își coordonau activitățile și în ce măsură se tolerau sau se alungau reciproc.”
Observațiile au arătat că legăturile sociale influențează deciziile cocoșilor de câmp în timpul hrănirii, iar aceste decizii pot afecta accesul la hrană și, posibil, la informații. Păsările au preferat să stea împreună cu parteneri apropiați – perechi de împerechere și rude apropiate – și și-au coordonat activitățile cu aceștia. Partenerii legați prin astfel de relații au arătat o toleranță socială mai mare unul față de celălalt și și-au oferit sprijin, facilitând accesul la hrană al păsării care se hrănea. Întrucât păsările care așteptau la rând nu puteau mânca, ele au acceptat costuri de timp și de oportunitate pentru a-și lăsa partenerul legat să se hrănească.
Perechile de păsări cu o legătură socială au vizitat punctele de hrănire împreună mai des decât perechile fără astfel de legături, au sosit de obicei mai aproape în timp una de cealaltă și s-au arătat mai acceptatoare reciproc în timpul hrănirii. Hrănirea alături de un partener legat s-a dovedit avantajoasă, fiind asociată cu un risc mai mic de a fi alungat de la punctul de hrănire de către altă pasăre. În plus, cercetătorii au sugerat că puii care își urmează părinții ar putea avea astfel ocazia să învețe cum să folosească punctele de hrănire.
„Aceste rezultate sugerează că, în condiții naturale, unde animalele se confruntă cu competiție și cu o variabilitate a resurselor, relațiile sociale le pot permite indivizilor să-și optimizeze aportul de hrană, ceea ce ar putea influența supraviețuirea sau succesul reproducător”, a spus Hahn.
Studiul arată că relațiile dintre parteneri și rude modelează deciziile de hrănire și rezultatele acestora. Cercetătorii intenționează să exploreze în continuare posibilele beneficii și costuri ale altor tipuri de relații sociale. „Deși ne așteptăm ca partenerii sociali apropiați să fie importanți, știm încă foarte puțin despre beneficiile și costurile altor relații sociale în societatea cocoșilor de câmp”, a adăugat Hahn. „De exemplu, lucrări în curs urmăresc să testeze dacă cocoșii de câmp pot localiza resursele dispersate datorită cunoștințelor trecătoare și dacă pot forma relații asemănătoare prieteniilor, de pildă cu perechile reproducătoare vecine.”
