Engleza americană, norma informală a tinerilor norvegieni
Tinerii norvegieni de 12 ani folosesc frecvent engleza americană în conversațiile zilnice, în timp ce engleza britanică este percepută ca afectată și folosită mai ales în glumă. Observația reiese din interviuri realizate de Ulrikke Rindal, conferențiar la Departamentul de Formare a Profesorilor și Cercetare Școlară de la Universitatea din Oslo, cu elevi de clasa a VI-a și a X-a.
Într-o grădină, după școală, trei prieteni — Synne, Maksymilian și Rania — discută în engleză cu accent american. Cuvinte precum „basically”, „literally” sau expresia „Girl…!” apar des. Cei trei petrec mult timp pe YouTube, Netflix, jucându-se și folosind Pinterest, iar o bună parte din conversație se poartă în engleză. La vârsta lor, nu au încă acces la rețelele sociale.
„Eu vorbesc cel mai mult engleză americană. Dar dacă vreau să glumesc, vorbesc ca engleza britanică”, spune Rania. Ea și prietenii ei nu au nimic împotriva celor care vorbesc engleza britanică, iar atmosfera devine animată când imită accente, în special cele din Texas și din sudul Statelor Unite, dar și accente britanice și australiene.
Synne spune că vorbește mult engleză din cauza unui youtuber pe nume Lazye, pe care îl consideră amuzant, deși nu stăpânește foarte bine limba. Maksymilian povestește că joacă Roblox cu prietenii și scrie în engleză cu ceilalți jucători, dar că vorbește norvegiană atunci când dă un telefon.
Conform cercetătoarei, engleza americană din filme și de pe YouTube este percepută ca normală și, prin urmare, ca o formă „corectă” de pronunție. Engleza britanică rămâne asociată cu prestigiul și cu clasa superioară.
„Elevii pe care i-am intervievat vor să vorbească engleză americană pentru că este ceea ce aud cel mai des și cu ce sunt cel mai familiarizați. Iar dacă vorbesc engleză americană, sunt percepuți ca având competențe bune, pentru că așa ar trebui să se vorbească engleza. Dar nu asociază accentul cu cultura americană. Este complet separat”, spune Rindal.
Elevii afirmă că urmăresc seriale, joacă jocuri, vizionează filme și citesc cărți în engleză.
Engleza britanică păstrează un statut elevat, academic și plăcut, dar este mai puțin răspândită în rândul tinerilor. Potrivit cercetătoarei, este o alegere mai activă să folosești acest accent, iar elevii intervievați spun că engleza britanică este „try-hard”, adică pentru cei care se străduiesc prea mult.
Rindal compară acest mod de a vorbi cu cel din serialul Bridgerton. Tinerii asociază totuși acest accent cu prestigiul. Cercetările anterioare ale sale arată că engleza britanică era predată în școli, iar cei care o vorbeau obțineau note bune, dar chiar și atunci era percepută ca afectată.
„Elevii cu care am vorbit acum spun: «You do you», vorbește engleza britanică și fii tu însuți. În același timp, astfel de formulări sunt adesea folosite ironic și ușor derogatoriu”, spune Rindal.
Potrivit cercetătoarei, pentru mulți oameni engleza a devenit o limbă de zi cu zi. Elevii o folosesc nu doar pentru a comunica, ci și pentru a-și exprima identitatea prin limbă, la fel cum fac în norvegiană.
Synne explică faptul că vorbește cu o prietenă în engleză și în rolul unui personaj. Este vorba despre personaje create de ele, cu accente diferite, numite OC, Original Character, iar uneori Synne trece brusc de la un personaj la altul.
Rindal spune că cercetarea ei arată că unii tineri folosesc activ engleza pentru a-și exprima identitatea. Pentru ei, limba devine un fel de „trusă de unelte” cu care joacă roluri — de exemplu, se prefac că filmează un videoclip de machiaj sau imită accentul din Bridgerton pentru a se simți eleganți.
Nu toți investesc însă la fel de mult în folosirea englezei. Potrivit cercetătoarei, are loc un proces de dezvoltare a limbii, iar pentru unii elevi engleza este doar ceva ce vorbesc la ora de engleză. Unul dintre intervievați spune că este în regulă să suni norvegian când vorbești engleză, pentru că acest lucru poate semnala că ai nevoie de ajutor cu limba.
Rania și prietenii ei își doresc să sune bine în engleză și să nu vorbească cu accent norvegian. Ea subliniază totuși că norvegiana rămâne cea mai importantă.
„Aș prefera să vorbesc norvegiană perfect, pentru că trăiesc în Norvegia și pentru că simt că știu suficientă engleză ca să mă descurc”, spune Rania.
Rindal subliniază importanța ca elevii să fie conștienți de repertoriul lor lingvistic și de faptul că profesorii de engleză îi pot ajuta să reflecteze la ce competențe trebuie să dezvolte în continuare.
