Super El Niño ar putea aduce vreme oceanică extremă în Noua Zeelandă
Locuitorii din Te Whanganui-a-Tara Wellington știu că este înțelept să fie pregătiți pentru orice tip de vreme, având la ei ochelari de soare, pelerină de ploaie și cel puțin un strat suplimentar de haine. Această abordare se aplică și vremii oceanice din Aotearoa în timpul „super” El Niño din acest an. Prognozele sunt schimbătoare, rezultatele neașteptate sunt probabile, iar pregătirea este necesară.
El Niño și faza sa opusă, La Niña, sunt fenomene climatice naturale cauzate de oscilațiile presiunii atmosferice deasupra Pacificului. De obicei, vânturile alizee suflă dinspre est, aducând apă rece și bogată în nutrienți din adâncuri la suprafață în largul coastei de vest a Americii de Sud, printr-un proces numit upwelling. În timpul unei faze El Niño, presiunea atmosferică se inversează, iar vânturile alizee slăbesc sau se inversează complet. Fără vânturi estice, upwelling-ul nu mai are loc, iar apele calde tropicale se acumulează în estul Pacificului, eliberând căldură în atmosferă.
El Niño actual este pe cale să fie cel mai puternic înregistrat vreodată. Temperaturile oceanice din centrul Pacificului ar putea fi cu 3,6°C mai mari decât normalul în această vară. Temperaturile aerului vor reflecta probabil aceste extreme, iar creșterile ar putea fi dramatice deoarece El Niño se produce pe un fundal de temperaturi deja ridicate cauzate de schimbările climatice.
Ultimul El Niño puternic a avut loc în 2015–2016, iar evenimente similare s-au înregistrat în 1982–1983 și 1998–1999. Acestea oferă o imagine a ceea ce se va întâmpla pe uscat: vânturi de vest mai puternice și mai constante, ploi abundente pe coasta de vest și risc crescut de secetă și incendii pe coasta de est.
În ocean, efectele ecologice vor fi probabil mixte. Spre deosebire de estul Pacificului, El Niño aduce de obicei temperaturi ușor mai scăzute ale apei la Aotearoa. Această răcire ar putea oferi o ușurare temporară ecosistemelor marine afectate de încălzirea cauzată de schimbările climatice. Vânturile de vest pot intensifica upwelling-ul de-a lungul coastei de vest, stimulând productivitatea fitoplanctonului și a kelpului, cu beneficii pentru speciile dependente.
Totuși, ploile crescute pe coasta de vest pot duce la scurgeri de apă dulce în medii marine, crescând sedimentarea în bazinele puternic defrișate sau cultivate. Sedimentele reduc oxigenul și lumina pentru organismele marine, sufocă nevertebratele de fund și afectează capacitatea unor specii precum scoicile, midiile și bureții de a filtra hrana din apă.
Deși El Niño aduce de obicei ape mai reci, nu putem exclude apariția valurilor de căldură marină, care devin mai lungi, mai intense și mai frecvente odată cu schimbările climatice. În timpul El Niño din 2015–2016, Marea Tasmaniei a experimentat un val de căldură de 251 de zile, cu temperaturi cu 2,9°C peste normal. Acesta a afectat profund mediul marin, ducând la mortalitate ridicată a salmonilor și a kelpului, inclusiv dispariția la nivel de coastă a kelpului bull. În apele costiere ale Aotearoa s-au observat albirea și necroza bureților marini, iar în Australia apele calde au fost asociate cu boli noi la fermele de stridii și mortalități de pāua sălbatic.
Influența exactă a El Niño asupra curenților oceanici și încălzirii reziduale din regiune este necunoscută, la fel ca impactul potențial mai la nord de Aotearoa. Chiar și după încheierea El Niño, efectele persistente asupra temperaturilor aerului și mării, împreună cu schimbările climatice continue, ne asigură că oceanul se va încălzi în continuare, atât pe termen scurt, cât și lung.
Astfel de evenimente ne reamintesc că trebuie să fim pregătiți pentru neașteptat. De asemenea, ne arată că este nevoie de o abordare de gestionare adaptativă, informată de mātauranga Māori și de colectarea și analiza riguroasă a datelor, pentru a sprijini luarea deciziilor în fața vremii oceanice instabile și a schimbărilor climatice pe termen lung.
