Incendiile globale au scăzut în timpul lockdown-ului COVID-19, dar unele focare s-au intensificat fără intervenție umană
În prima jumătate a anului 2020, când pandemia de COVID-19 a oprit activitatea umană la nivel mondial, incidența incendiilor de vegetație a scăzut cu peste 12%. Un studiu publicat în Cell Reports Sustainability arată rolul complex pe care îl joacă oamenii în modelarea tiparelor globale ale incendiilor, atât ca sursă de aprindere, cât și ca factor de limitare a focarelor.
Cercetătorii au constatat că incendiile au scăzut cu peste 27% în păduri și cu 8% în zonele de pajiști, ceea ce sugerează că aceste ecosisteme sunt deosebit de vulnerabile la incendiile cauzate de oameni.
„Relația dintre activitatea umană și incendiile de vegetație este foarte complexă”, spune Jianghao Wang de la Academia Chineză de Științe, primul autor al studiului. „Tradițional, am privit oamenii doar ca factori care contribuie la incendii, așa că pandemia ne-a oferit o oportunitate unică de a descurca această relație.”
Lockdown-urile dezvăluie tendințe regionale contrastante
La nivel global, activitatea umană a influențat tot mai mult tiparele incendiilor de vegetație, nu doar prin aprinderea focarelor din focuri de tabără nesupravegheate sau țigări aruncate, ci și prin suprimarea și gestionarea incendiilor. Wang și echipa sa au vrut să afle dacă acest tipar s-a schimbat în timpul pandemiei, când lockdown-urile au ținut mulți oameni acasă și au redus dramatic activitățile umane în aer liber.
Echipa a analizat observații satelitare ale incendiilor, date meteorologice, politici guvernamentale de lockdown și tipare de mobilitate la nivel global. Cercetătorii au comparat activitatea incendiilor din primele șase luni ale anului 2020, când multe țări au impus restricții de circulație, cu tiparele incendiilor din perioada 2013–2019.
Aceștia au descoperit că încetinirea activității umane în 2020 a redus incidența globală a incendiilor cu 12,3%. De asemenea, au fost înregistrate suprafețe arse mai mici și emisii de carbon mai scăzute comparativ cu mediile istorice.
Dar numărul de incidente a variat substanțial de la o regiune la alta. De exemplu, activitatea incendiilor a scăzut cu 79% în Australia și cu aproape 23% în Statele Unite. În schimb, Columbia a înregistrat o creștere de 31% a incendiilor, iar Honduras o creștere de 70%.
„Aceste tendințe diferite evidențiază rolul activităților umane atât în aprinderea, cât și în suprimarea incendiilor”, spune Wang. El adaugă că creșterea din unele regiuni se poate datora în parte reducerii activităților de gestionare a incendiilor în timpul lockdown-urilor. Cu mai puțini oameni care monitorizează și patrulează zonele exterioare, incendiile ar fi putut rămâne nedetectate mai mult timp sau ar fi primit răspunsuri întârziate.
Scăderile persistă după luarea în calcul a arderilor controlate
Cercetătorii au investigat și cât au contribuit arderile controlate — incendii aprinse deliberat pentru a reduce combustibilul și a preveni incendii mai mari și mai distructive — la scăderea generală a activității incendiilor. Au analizat date din 12 țări cu înregistrări detaliate ale arderilor controlate. Printre acestea se numără Statele Unite și Canada, unde focul controlat este un instrument important pentru gestionarea riscului de incendii.
Aceștia au constatat că, în 2020, suprafața tratată prin ardere controlată a scăzut la aproximativ jumătate din media istorică. După luarea în calcul a acestei reduceri, incidența totală a incendiilor în cele 12 țări a scăzut în continuare cu peste 27% după lockdown-uri. Efectele au fost deosebit de pronunțate în păduri și pajiști, unde incendiile au scăzut cu peste 27%, respectiv 8%, ceea ce sugerează că aceste ecosisteme sunt deosebit de vulnerabile la aprinderile cauzate de oameni.
Gestionarea incendiilor trebuie să reflecte condițiile regionale
Pe baza constatărilor lor, echipa sugerează că, în regiunile unde aprinderea cauzată de oameni este principalul factor declanșator, controlul strict al utilizării focului poate ajuta la reducerea incidenței incendiilor. Dar în locurile unde activitatea umană este relativ limitată și resursele de gestionare a incendiilor sunt reduse, consolidarea monitorizării și a patrulării ar putea fi mai importantă.
„Activitatea umană poate acționa ca o sabie cu două tăișuri când vine vorba de incendiile de vegetație”, spune Wang. „Această dualitate sugerează că gestionarea incendiilor nu este ceva ce poate fi abordat printr-o soluție simplă, universală. Rolurile umane trebuie luate în considerare în contextul fiecărei regiuni.”
