Un dinte de lapte atestă prezența macacilor în nordul Germaniei acum peste 300.000 de ani
O echipă de cercetători de la Centrul Senckenberg pentru Evoluție Umană și Paleomediu al Universității din Tübingen și de la Universitatea Leiden din Țările de Jos a analizat un dinte provenit de la situl arheologic Schöningen, din Saxonia Inferioară. Studiul a fost publicat în revista Quaternary Environments and Humans.
În lucrare, cercetătorii arată că specimenul este un dinte de lapte al unui macac tânăr care a trăit în regiunea Schöningen acum mai bine de 300.000 de ani. Dintele reprezintă astfel cea mai nordică dovadă a acestei specii de primate în Europa continentală.
Macacii berberi sunt singura specie de macac originară din Africa de Nord și se găsesc și în Gibraltar, la extremitatea sudică a Europei. Toate celelalte specii de macac trăiesc în Asia. În timpul Pleistocenului, însă, aria de răspândire a acestor primate se extindea pe mari părți din sudul și centrul Europei, după cum arată descoperirile fosile din Spania, Italia și Grecia până în Germania și Anglia.
„Dintele mic pe care l-am examinat a fost recuperat în campania de săpături din 2004, din sedimentele de pe malul unui lac de la situl Schöningen din Saxonia Inferioară. Acest sit este renumit în întreaga lume pentru rămășițele paleolitice și paleontologice bine conservate și oferă informații despre mediul și condițiile climatice ale acelei perioade”, relatează Jordi Serangeli, de la Centrul Senckenberg pentru Evoluție Umană și Paleomediu al Universității din Tübingen, care coordonează săpăturile de la Schöningen.
„Dintele este aproape complet conservat și are mai puțin de un centimetru lungime”, adaugă Thijs van Kolfschoten, de la Universitatea Leiden, coordonatorul studiului. „Este molarul decidual al unui macac de aproximativ un an, o specie foarte apropiată de macacul berber modern. Schöningen se află la circa 1.800 de kilometri mai la nord față de aria de răspândire actuală a speciei. Dintele reprezintă astfel una dintre cele mai nordice rămășițe de macac din Pleistocenul mijlociu și cea mai nordică descoperire din Europa continentală.”
Genul Macaca a evoluat pentru prima dată în Miocenul târziu, acum aproximativ 16 milioane de ani, probabil în Africa de Nord. Macacul berber s-a răspândit apoi în întreaga regiune mediteraneană și mai spre nord, până pe teritoriul actual al Țărilor de Jos și Germaniei.
„Specia a fost răspândită în Europa pe o perioadă foarte lungă de timp. Mai multe rămășițe de macac berber au fost găsite chiar și în Anglia”, explică van Kolfschoten. „În nordul Germaniei, animalele ajunseseră probabil la limita nordică a arealului lor potențial. Aria de răspândire a macacilor berberi s-a redus ulterior dramatic, până la dispariția completă din Europa în timpul ultimei ere glaciare. Printre cauze s-au numărat schimbările climatice, pierderea habitatului și probabil presiunea tot mai mare din partea altei specii de primate: oamenii timpurii.”
