Toleranța la căldură a coralilor hawaiieni variază în funcție de specie și locație
Un studiu realizat de cercetători de la Institutul Oceanografic Harbor Branch al Universității Atlanticului de Sud, în colaborare cu Universitatea din Hawaiʻi, a comparat toleranța termică a două specii abundente de corali constructori de recif: Montipora capitata, sau coralul de orez, și Porites compressa, sau coralul deget.
Recifele din Golful Kāneʻohe și cele din Golful Kailua se confruntă cu condiții diferite: Kāneʻohe este mai cald și mai adăpostit, în timp ce Kailua este mai rece și mai expus. Această diferență le-a permis cercetătorilor să examineze dacă istoricul ambiental al unui coral influențează capacitatea sa de a rezista stresului termic.
Fragmente din ambele specii au fost colectate din cele două golfuri și expuse în laborator unui stres termic controlat. Cercetătorii au utilizat fluorometria cu amplitudine pulsatilă pentru a măsura eficiența fotosintetică, indicator al răspunsului fiziologic la încălzire.
Rezultatele, publicate în Scientific Reports, arată că ambele specii au prezentat o toleranță termică substanțială, cu praguri de albire peste nivelul de 4 grade- săptămână de încălzire acumulată folosit de NOAA ca indicator al declanșării albirii semnificative. Totuși, o specie s-a remarcat: P. compressa din apele mai reci și mai expuse de la Ulupaʻu a avut o toleranță termică semnificativ mai mare decât P. compressa din Kāneʻohe și decât M. capitata din ambele locații.
Pentru M. capitata, toleranța termică a fost aproape identică între cele două golfuri. La Ulupaʻu, însă, P. compressa a tolerat un stres termic acumulat semnificativ mai mare decât M. capitata. Cercetătorii au constatat de asemenea că P. compressa s-a albit mai lent decât M. capitata, ceea ce sugerează că speciile pot folosi strategii fiziologice distincte.
„Rezultatele noastre evidențiază că reziliența coralilor la încălzirea oceanelor nu este uniformă, nici măcar între specii care trăiesc în proximitate geografică apropiată”, a declarat Joshua D. Voss, autor senior și profesor de cercetare la FAU Harbor Branch. „Pe măsură ce recifele din întreaga lume se confruntă cu evenimente marine de căldură mai frecvente și mai intense, înțelegerea coralilor care pot tolera acest stres — și de ce — va fi esențială pentru protejarea și restaurarea recifelor.”
Diferențele nu sunt simple: în Kāneʻohe, cele două specii au avut praguri termice similare, în timp ce la Ulupaʻu, P. compressa a avut un avantaj clar. Mediul mai rece, mai variabil și expus valurilor de la Ulupaʻu ar putea oferi expuneri repetate la condiții schimbătoare care pregătesc unii corali pentru stres termic, deși studiul nu a testat direct mecanismele.
„Prin expunerea coralilor cu istoricuri ambientale distincte la un experiment standardizat de stres termic, am putut compara direct diferențele de toleranță termică între specii și populații”, a declarat Allison M. Klein, primul autor și cercetător postdoctoral la FAU Harbor Branch.
Descoperirile au implicații și pentru restaurarea coralilor. P. compressa de la Ulupaʻu poate reprezenta o sursă de corali natural toleranți la căldură, dar cercetătorii avertizează să nu se presupună că cei mai toleranți corali sunt mereu cei mai buni candidați pentru restaurare. Menținerea diversității genetice și a unei varietăți de trăsături ar putea fi importantă pentru ca recifele restaurate să răspundă la diferite condiții de mediu în timp.
„Acest studiu a identificat corali mai rezilienți din anumite locații în aceste condiții de testare, ceea ce oferă o speranță importantă pentru viitor”, a spus Voss. „Rezultatele demonstrează că atât identitatea speciei, cât și istoricul ambiental local pot influența performanța termică a coralilor și succesul eforturilor de restaurare.”
Cercetarea a fost realizată în colaborare cu Laboratorul de Reziliență a Coralilor de la Institutul de Biologie Marină din Hawaiʻi, sub îndrumarea lui Crawford Drury. Colectarea coralilor și testele de performanță termică au fost efectuate în acest laborator.
