Câinii de sanie din antichitate aveau labe mai scurte, care i-au ajutat pe oameni să străbată Arctica timp de 9.000 de ani
Oamenii au folosit câinii pentru a călători prin Arctica timp de milenii, transportând provizii, echipamente și alte bunuri prin peisaje înzăpezite unde alte animale domestice găseau cu greu un drum. Un nou studiu publicat pe 14 octombrie în revista iScience arată că acești câini ar fi dezvoltat labe mai scurte, care i-au ajutat să tragă mai eficient sania.
Cercetătorii au examinat rămășițele unor câini din antichitate îngropați ritualic și au descoperit că atât câinii de sanie actuali, cât și cei care trăiau acum 2.000 de ani aveau oasele membrelor cu aproximativ 6% mai scurte decât alte specii similare. Această descoperire ar putea ajuta cercetătorii să urmărească originile câinilor de sanie și să înțeleagă mai bine cum s-a răspândit transportul cu ajutorul câinilor în regiunile reci ale lumii în ultimii 9.000 de ani.
„Câinii de sanie au jucat un rol indispensabil în comunitățile din Arctica”, spune Mitya Kletzerman de la Universitatea din Haifa, Israel, primul autor al studiului. „Fără câini, oamenii nu s-ar fi putut deplasa la fel de eficient pentru a vâna, a se reloca pe măsură ce condițiile se schimbau sau a călători între comunități pentru a schimba cunoștințe și idei noi. Înțelegerea modului în care a evoluat această practică ne poate oferi perspective noi asupra modului în care oamenii s-au adaptat vieții în Arctica.”
Urmărind transportul cu sania prin indicii scheletice
Cele mai vechi dovezi arheologice asociate cu transportul cu sania datează de acum aproximativ 9.000 de ani, din perioada Holocenului timpuriu, pe insula Zhokhov din Rusia actuală, unde cercetătorii au găsit părți de sanie alături de rămășițe de câini. Deoarece echipamentul de sanie este rareori găsit în registrul arheologic, a rămas dificil de stabilit când și unde a apărut sau s-a răspândit această practică.
Cercetări anterioare au arătat că munca în slujba oamenilor poate lăsa urme în scheletul unui animal. De exemplu, renii folosiți pentru curse, transport de poveri sau tras au diferențe la oasele membrelor față de omologii lor care nu muncesc.
Labele mai scurte ar putea spori forța de tragere
Pentru a investiga această ipoteză, echipa a dezvoltat un model biomecanic pentru a înțelege cum corpul unui câine face față efortului de a trage o sanie. Modelul a arătat că o modalitate eficientă de a trage o sanie încărcată este ca câinele să-și coboare centrul de greutate, sporindu-și astfel capacitatea de a genera forță de tragere.
„Când oamenii sau animalele trag o povară, aceasta tinde să-i dezechilibreze spre spate. O poziție mai joasă sau mai înaintată a centrului de masă contracarează acest efect, permițând o forță de tragere mai mare”, explică Kletzerman.
Cercetătorii au testat apoi dacă câinii de sanie moderni au proporții scheletice care le coboară centrul de masă. Au analizat oasele a 60 de canide, inclusiv câini de sanie, lupi, corciți și spitz. Au comparat lungimile a cinci oase lungi: humerusul, radiusul și ulna la membrele anterioare, respectiv femurul și tibia la membrele posterioare. După ce au ținut cont de dimensiunea generală a scheletului, cercetătorii au constatat că câinii de sanie aveau oasele radius, ulna și tibia relativ mai scurte decât canidele care nu trag sania, aceste oase măsurând în medie cu aproximativ 6% mai puțin.
„Nu este clar cum s-a dezvoltat această trăsătură, dar presiunea selectivă ar fi putut să o păstreze, pentru că le oferea câinilor de sanie un avantaj față de alți câini”, spune Kletzerman.
Oasele antice prezintă același model
Pentru a înțelege dacă această caracteristică exista deja la câinii din antichitate, echipa a examinat 82 de oase de câini vechi și trei schelete de câini îngropați ritualic, provenind din trei situri arheologice asociate cu populații inuite ancestrale din actuala Chukotka, Rusia, datând de acum aproximativ 2.000 până la 500 de ani. Circa 89% dintre oase au fost clasificate ca fiind compatibile cu modelul modern al câinilor de sanie cu labe mai scurte, la fel ca toți cei trei câini îngropați ritualic.
Concluziile sugerează că acest model scheletic ar putea fi o metodă eficientă de a identifica posibili câini de sanie chiar și atunci când rămășițele arheologice sunt incomplete sau lipsesc dovezi directe ale echipamentului de sanie.
„Câinii muncesc alături de oameni de mii de ani, dar abia acum începem să înțelegem cum i-a modelat acest parteneriat”, spune Kletzerman.
