Un fossil din Jurasic sugerează că nu toate păsările timpurii au evoluat spre un zbor mai bun
Evoluția păsărilor timpurii nu a urmat întotdeauna un traseu liniar spre capacități de zbor tot mai performante. Aceasta este concluzia unui studiu recent, bazat pe descoperirea unui schelet fosilizat remarcabil de bine conservat, vechi de aproximativ 150 de milioane de ani, în provincia Fujian din China. Noile dovezi contestă presupunerile de lungă durată despre evoluția incipientă a păsărilor.
Caracteristici ale speciei Yuezhuornis yangyuanensis
Studiul, publicat în revista Nature, descrie o nouă specie, Yuezhuornis yangyuanensis, care a trăit în perioada Jurasicului târziu, acum 150–148 de milioane de ani. Această pasăre fosilă, de dimensiunea unei ciori, reprezintă cel mai timpuriu exemplu cunoscut de pierdere a capacității de zbor din istoria evolutivă a păsărilor. Descoperirea a fost făcută de cercetători de la Institutul de Paleontologie a Vertebratelor și Paleoantropologie (IVPP) al Academiei Chineze de Științe (CAS) și de la Institutul Fujian de Științe Geologice, în cadrul faunei Zhenghe, recent recunoscută în sud-estul Chinei.
Un mozaic de trăsături primitive și derivate
Fosilul prezintă un amestec neobișnuit de caracteristici primitive și derivate, combinând trăsături aviare tipice cu altele moștenite de la strămoși dinozaurieni. Yuezhuornis avea dinți canelați, strâns împachetați, întâlniți de obicei la deinonicosauri, dar nu la păsări. Cel mai notabil, deținea un al doilea deget hiperextensibil, prevăzut cu o gheară în formă de seceră, o caracteristică specifică deinonicosaurilor, inclusiv dromaeosauridelor și troodontidelor.
Poziția filogenetică și modul de viață
Pentru a stabili locul acestei specii în arborele evolutiv, echipa de cercetare a realizat analize filogenetice cuprinzătoare, folosind atât metoda maximului de parcimonie, cât și metoda bayesiană de datare a vârfurilor. Rezultatele au plasat constant Yuezhuornis în cadrul Avialae, grupul care include păsările moderne și cele mai apropiate rude dispărute ale acestora, imediat după Archaeopteryx și ca taxon soră pentru Zhengheornis. Analizele ecomorfometrice și statistice multivariate au arătat că proporțiile membrelor speciei Yuezhuornis erau similare cu cele ale păsărilor terestre actuale și ale unor paravieni non-aviali, sugerând un mod de viață terestru, fără capacitate de zbor.
Implicații pentru înțelegerea evoluției timpurii a păsărilor
Descoperirea unei păsări terestre, incapabile de zbor, din Jurasicul târziu contestă ideea că selecția aerodinamică a fost forța dominantă care a modelat evoluția avialienilor timpurii. În schimb, sugerează că unele păsări timpurii au urmat căi evolutive care nu favorizau zborul, evidențiind diversitatea ecologică și morfologică remarcabilă apărută în timpul evoluției incipiente a păsărilor. Descoperirile continue din fauna Zhenghe subliniază potențialul acestei zone de a elucida o etapă slab documentată a evoluției păsărilor din Jurasic.
