Plantarea copacilor nu este suficientă: beneficiile climatice durabile depind de drepturile funciare și de mijloacele de trai
Un nou studiu arată că aproximativ trei sferturi din potențialul global estimat al noilor păduri de a capta CO₂ este amenințat de provocări sociale și instituționale semnificative. Plantarea copacilor este adesea văzută ca o soluție simplă în lupta împotriva schimbărilor climatice, însă succesul pe termen lung al acestor eforturi depinde de condiții sociale și instituționale care nu pot fi ignorate.
La nivel mondial, eforturile de a crea noi păduri (împădurire) și de a restaura pădurile pierdute (reîmpădurire) au contribuit până acum la extinderea suprafeței împădurite cu peste 300 de milioane de hectare. În ultimul deceniu, s-a estimat că împădurirea și reîmpădurirea elimină anual aproximativ 2,2 miliarde de tone de CO₂ din atmosferă, o cantitate aproximativ echivalentă cu emisiile anuale de CO₂ din combustibilii fosili ale întregii Uniuni Europene.
Cu toate acestea, împădurirea la scară largă concurează cu producția de alimente și cu mijloacele de trai ale comunităților, iar succesul său depinde de drepturi funciare sigure și de instituții capabile să sprijine și să protejeze proiectele în timp.
Provocările sociale și instituționale limitează potențialul pădurilor
Studiul, condus de geograful Wenkai Bao de la Universitatea Ludwig Maximilian din München (LMU), arată că aproximativ trei sferturi din potențialul estimat anterior de eliminare a CO₂ prin împădurire și reîmpădurire s-ar putea confrunta cu bariere sociale și instituționale majore. Echipa a combinat expertiza din științele naturii și științele sociale, reunind dovezi din studii de caz reale cu analize de învățare automată a unor seturi extinse de date globale.
Studiul, publicat în revista One Earth, oferă o evaluare globală a modului în care condițiile sociale, instituționale și economice limitează eforturile de împădurire și reîmpădurire și ce înseamnă aceste provocări pentru eliminarea viitoare a dioxidului de carbon.
Rezultatele arată că sărăcia, insecuritatea alimentară, drepturile funciare nesigure și guvernanța slabă se numără printre cele mai mari constrângeri la nivel mondial. Infrastructura forestieră limitată și lipsa sprijinului din partea părților interesate locale fac, de asemenea, mai dificilă înființarea și menținerea pădurilor pe termen lung. În timp ce în Europa și China plantarea și întreținerea pădurilor se confruntă cu mai puține bariere sociale și instituționale, aceste obstacole sunt semnificativ mai mari în Africa, precum și în India și Brazilia.
Acțiunea climatică eficientă trebuie să combine măsuri ecologice și sociale
„Deoarece o mare parte din potențialul estimat se află în locuri care se confruntă cu aceste constrângeri, în special în țările tropicale, strategiile climatice credibile trebuie să îmbine împădurirea și reîmpădurirea cu eforturi de consolidare a mijloacelor de trai, a drepturilor și a instituțiilor”, explică Bao.
Ignorarea acestor condiții sociale și instituționale poate duce la eșecul plantațiilor, la stocarea unei cantități mai mici de carbon sau la o stocare mai puțin durabilă, la conflicte sau la dificultăți sporite pentru comunitățile sărace.
Julia Pongratz, profesoară de geografie fizică și sisteme de utilizare a terenurilor la LMU și coautoare a studiului, adaugă: „Pentru a atinge neutralitatea gazelor cu efect de seră, va trebui să cel puțin triplăm cantitatea globală de CO₂ pe care o eliminăm din atmosferă până în 2050. Suprafața forestieră suplimentară va juca rolul dominant în timp ce extindem opțiunile tehnologice de eliminare. Este deci fundamental să înțelegem și, în cele din urmă, să rezolvăm constrângerile legate de crearea și menținerea acestor păduri. Trebuie însă subliniat clar că plantarea pădurilor poate doar completa, nu înlocui, acțiunea climatică mai amplă și dezvoltarea durabilă.”
