Păsările, actori esențiali în circulația nutrienților pe Pământ
Păsările au un rol major, dar insuficient apreciat în modelarea chimiei planetei: distribuie nutrienți în oceane, păduri și recife de corali și susțin viața mult dincolo de cuib. Cercetători de la Universitatea Cornell și de la alte cinci instituții au analizat aproape 400 de lucrări științifice pentru a arăta cum păsările transportă nutrienți din pământ, lacuri și mări prin dejecțiile și corpurile lor, influențând chimia solului și a apei, precum și creșterea plantelor și a animalelor. Lucrarea a fost publicată pe 19 octombrie în revista Current Biology.
„Animalele – și în special păsările – pot fi gândite ca niște transportatori sau procesatori de nutrienți foarte eficienți și importanți, care concentrează nutrienții în dejecțiile lor și îi depun apoi în ecosisteme, unde devin resurse valoroase pentru tot felul de plante și organisme vii”, a explicat Ethan Duvall, primul autor al lucrării, care și-a obținut doctoratul în ecologie și biologie evolutivă.
Zborul le permite păsărilor să parcurgă distanțe mari și să traverseze bariere precum oceanele și munții. Totodată, păsările procesează și reciclează nutrienții foarte eficient: ritmul lor de consum al hranei este cu aproximativ 30% mai mare decât al mamiferelor de talie similară. Hrănindu-se constant cu semințe, insecte, nevertebrate și fructe bogate în azot și fosfor, păsările eliberează nutrienți într-un ritm ridicat.
Păsările care se adună în colonii de cuibărit sau în locuri de odihnă, cum sunt păsările de mare, depun concentrații mari de nutrienți pe suprafețe mici, oferind plantelor și altor organisme resurse importante. „Poate stimula o creștere mai mare a plantelor și algelor, dar poate ajuta și consumatorii acestor plante, cum ar fi insectele și alte vertebrate, să mențină o dietă mai bogată în nutrienți. Astfel, aceste insule de fertilitate pot avea efecte în cascadă”, a spus Duvall.
Nutrienții proveniți de la păsări, în special de la păsările de mare, ajung și în apele costiere din apropiere, acționând ca surse vitale pentru recifele de corali și pentru comunitățile de pești care depind de aceste habitate. Acolo unde coloniile de păsări de mare au dispărut, nivelurile de nutrienți scad, ceea ce duce la productivitate redusă a plantelor și algelor, la o biomă redusă a peștilor de recif și la o rezistență mai mică a recifelor de corali la stresul de mediu. Invers, dejecțiile păsărilor pot ajuta la refacerea comunităților de plante.
„Vedem un potențial mare de a valorifica capacitatea păsărilor de a transporta nutrienți reciclați pentru a sprijini refacerea ecosistemelor”, a spus Duvall. Un studiu a constatat că instalarea unor suporturi pentru păsările de mare în zonele de refacere a ierbii marine a atras păsări care au depus cantități mari de fosfor, ajutând iarba marină să se refacă.
„Deși ecologii știu de mult timp că păsările transportă nutrienți, studiul nostru stabilește amploarea și scara geografică a acestui rol”, a declarat Amanda Rodewald, coautoare a studiului, profesoară și directoare senior a Centrului pentru Studierea Populațiilor de Păsări din cadrul Laboratorului de Ornitologie.
Constatările preliminare ale cercetării l-au determinat pe Duvall să realizeze un alt studiu. În timp ce majoritatea lucrărilor analizate se concentrau pe o singură specie, el a dorit să măsoare contribuțiile diferitelor tipuri de păsări dintr-o zonă, pentru a cuantifica eliberarea de nutrienți la nivelul comunităților de păsări. Împreună cu Linsey Chen și Alexander Flecker, profesor de ecologie și biologie evolutivă, a analizat dejecțiile unei comunități de păsări cântătoare în primăvara anului 2021 și toamna anului 2022, la Observatorul de Păsări Braddock Bay din New York, pe lacul Ontario.
Echipa a constatat că schimbările sezoniere ale dietei păsărilor au produs modificări majore în compoziția dejecțiilor. Primăvara, când păsările consumă mai multe insecte, dejecțiile lor tind să fie mai bogate în azot. Toamna, când consumă mai multe fructe și semințe, dejecțiile devin mai bogate în carbon. Rezultatele acestui al doilea studiu, publicat în martie în Functional Ecology, arată că diferențele de talie, comportament și dietă, precum și variațiile sezoniere ale dietei afectează cantitatea de nutrienți eliberată de păsări. Oamenii de știință pot folosi aceste informații pentru a prezice modul în care declinul populațiilor de păsări s-ar putea răsfrânge asupra unor schimbări ecologice mai ample.
Potrivit raportului State of the World’s Birds, 45% dintre speciile migratoare de păsări la nivel global sunt în declin, iar multe ecosisteme ar putea deveni astfel mai puțin fertile și, prin urmare, mai puțin productive. Aceste schimbări pot afecta și capacitatea ecosistemelor de a stoca carbon, a spus Duvall. „Se observă reacții ecologice puternice, în cascadă, atunci când este întreruptă această depunere constantă de nutrienți pe care o asigură păsările”, a explicat el.
