Turbăriile, arhivele naturale care dezvăluie rețelele de metale ale Europei antice
O analiză a straturilor de turbă din Masivul Pilat, o zonă deluroasă din centrul-sud al Franței, a permis reconstruirea a 6.000 de ani de istorie a mineritului și producției de plumb și argint în Europa și în regiunea mediteraneană. Rezultatele, publicate în Science Advances, arată că turbăriile funcționează ca arhive naturale: pe măsură ce aceste zone umede se acumulează lent, ele capturează strat cu strat praful din aer, păstrând urmele poluării provocate de mineritul de argint de-a lungul secolelor.
Cum au fost citite urmele poluării
Cercetătorii au forat un carot de turbă de 2 metri, numit Dig1Ter, în Masivul Central Francez. Pentru a stabili o cronologie continuă care acoperă ultimii 6.000 de ani, echipa a datat secvența de turbă prin radiocarbon (¹⁴C) pentru straturile mai adânci și prin markeri de radionuclizi din precipitații (²¹⁰Pb, ¹³⁷Cs și ²⁴¹Am) pentru straturile superioare.
Echipa a colectat date privind izotopii de plumb din 19 arhive de turbă din Europa, acoperind 467 de probe individuale de turbă, împărțite în 12 perioade cronologice. Semnăturile de plumb din probe au fost comparate cu baza de date Lyon Pb Isotope, care conține aproximativ 7.000 de analize de minereu. Pentru interpretarea tiparelor, cercetătorii au introdus Environmental Match Intensity Index (EMII), un instrument statistic care măsoară intensitatea poluării din mineritul de plumb în diferite epoci istorice și permite identificarea regiunilor miniere care au generat-o.
Cele mai vechi centre de minerit: Grecia și insulele din Marea Egee
Cele mai timpurii amprente de poluare, datate aproximativ între 3700 și 2200 î.Hr., indică puternic Laurion, în Grecia, și insulele cicladice din apropiere ca centre majore de minerit de plumb și argint. Această concluzie este în acord cu dovezile arheologice ale mineritului timpuriu din zonă. În Epoca Bronzului, producția de metal s-a extins în regiunea care corespunde astăzi Mediteranei și Turciei, răspândirea fiind modelată de rețelele comerciale maritime.
Roma nu s-a bazat exclusiv pe minele din Spania
Contrar unei credințe răspândite, Roma nu s-a bazat aproape exclusiv pe minele din Spania. Epoca Fierului a adus schimbări în minerit, iar studiul arată că minele din Franța, Germania și Marea Britanie au furnizat, de asemenea, aprovizionări majore și continue. Activitatea era răspândită în mai multe centre din Europa central-vestică, legate prin râuri mari și printr-o rețea de rute terestre și maritime.
Emisiile au atins un vârf în perioada romană timpurie, apoi au scăzut brusc în Evul Mediu timpuriu, declin legat de perturbări politice, ciumă și schimbări climatice. Producția a revenit în Evul Mediu înalt și târziu. Cercetătorii au observat, de asemenea, o creștere a emisiilor de plumb în timpul Revoluției Industriale, dar indicele a scăzut în epoca modernă nu din cauza unei reduceri a poluării, ci pentru că emisiile fosile și industriale au mascat semnăturile distincte ale minereurilor.
Un instrument flexibil pentru arheologie
Autorii notează că metoda de corelare a înregistrărilor de mediu cu mineritul oferă o modalitate flexibilă de a reconstrui modul în care metalul a fost produs și transportat pe termen lung. Folosită în sens invers, abordarea ar putea ajuta cercetătorii să urmărească schimbările atmosferice provocate de om cu mii de ani înainte de Revoluția Industrială. Reconstruirea expunerii istorice la plumb poate informa și dezbateri arheologice mai ample, precum întrebarea dacă intoxicarea cu plumb a contribuit la declinul Imperiului Roman.
