Condiții oceanice slabe prelungesc expunerea puilor de murrelet la prădători
Puii de murrelet marmorat au nevoie de mai mult timp pentru a părăsi cuibul atunci când condițiile oceanice sunt nefavorabile, ceea ce îi face mai vulnerabili în fața prădătorilor, potrivit unui nou studiu realizat de cercetători de la Oregon State University asupra acestei păsări marine din Pacificul de Nord-Vest. Rezultatele au fost publicate în revista Ornithology.
Cercetarea a cuantificat modul în care părinții murrelet hrănesc puii în diferite condiții oceanice, un aspect important pentru înțelegerea felului în care această specie discretă ar putea fi afectată pe măsură ce schimbările climatice modifică mediul marin, a explicat Jim Rivers, directorul proiectului Oregon Marbled Murrelet din cadrul Colegiului de Silvicultură al universității.
Oamenii de știință folosesc mai mulți indicatori pentru a evalua condițiile oceanice din perspectivă ecologică, însă, în general, condițiile nefavorabile înseamnă temperaturi mai ridicate și mai puțină hrană disponibilă. În anii foarte slabi, murreletii pot renunța complet la reproducere, a precizat Rivers.
Murreletii pot avea un singur pui pe an, iar puii au nevoie de pești pentru o creștere și o dezvoltare corespunzătoare. Adulții își petrec cea mai mare parte a timpului în apele de coastă, hrănindu-se cu krill, alte nevertebrate și pești precum heringul, anșoa, smeltul și capelinul.
Păsările, de dimensiunea unei turturele, sunt apropiate de pufini și de murre, însă, spre deosebire de acestea, își cresc puii până la 97 de kilometri în interiorul uscatului, în păduri de conifere mature și bătrâne. Murreletii își depun de obicei singurul ou sus într-un copac, pe o ramură orizontală cu un diametru de cel puțin 10 centimetri. Sunt monogami, iar părinții își împart rândul la aducerea peștilor pentru pui, de obicei dimineața devreme sau seara târziu.
Principalii prădători ai ouălor și puilor de murrelet sunt gaițele Steller, ciorile americane și corbii comuni. „Murreletii au comportamente de cuibărire discrete care îi ajută să își protejeze puii de prădători”, a spus Cecelia Frisinger, studentă la masterat care a coordonat studiul. „De asemenea, parcurg distanțe mari între zonele de hrănire din ocean și locurile de cuibărire din interiorul uscatului, un comportament foarte neobișnuit printre păsările marine. Împreună, aceste trăsături fac cercetarea acestor păsări deosebit de dificilă.”
Frisinger, Rivers și colaboratori de la Oregon State au analizat peste 12.000 de ore de înregistrări video pentru a studia hrănirea puilor de murrelet marmorat la 18 cuiburi, în doi ani cu condiții oceanice nefavorabile și doi ani cu condiții mai bune. Analizând 1.332 de evenimente de hrănire, cercetătorii au constatat că puii primeau mai puține vizite de hrănire pe zi, cu un singur pește la fiecare vizită, de obicei un smelt, anșoa, hering sau sand lance, atunci când condițiile oceanice erau nefavorabile.
Cu toate acestea, aportul energetic zilnic estimat al puilor era doar puțin mai mare în condiții oceanice mai bune, deoarece, în perioadele nefavorabile, peștii primiți erau mai mari și mai bogați în energie. Totuși, în condiții oceanice slabe, puilor le lua în medie cu 25% mai mult timp să părăsească cuibul, adică cu opt zile mai mult, ceea ce le sporea considerabil expunerea la prădătorii de cuib.
„Acest studiu include mai multe observații privind hrănirea puilor de murrelet marmorat decât toate studiile anterioare la un loc, ceea ce îl face cel mai amplu set de date de acest fel de până acum”, a spus Frisinger. „Determinarea variației trăsăturilor comportamentale, inclusiv a comportamentelor parentale care protejează randamentul reproductiv în fața schimbărilor condițiilor de mediu, este esențială pentru a prezice cum se vor adapta animalele la schimbările climatice.”
Rezultatele sugerează că reproducerea cu succes a murreletilor depinde de o gamă restrânsă de specii de pradă și că modificările cauzate de climă în disponibilitatea acestor specii vor afecta randamentul reproductiv al murreletilor, a adăugat ea.
De-a lungul coastei de vest, murreletii marmorați pot fi văzuți de la Santa Cruz, California, până la Insulele Aleutine. Specia este listată ca amenințată în baza Legii americane privind speciile pe cale de dispariție în Washington, Oregon și California. Creșterile anticipate ale încălzirii oceanelor, împreună cu pierderea și fragmentarea habitatului de cuibărire, sugerează că refacerea populației de murrelet va necesita eforturi de conservare atât în habitatele marine, cât și în cele terestre, a spus Rivers.
„Pe partea marină, trebuie să sporim populațiile de pradă ale murreletilor prin reducerea capturilor accidentale de pești și protejarea zonelor de reproducere”, a afirmat el. „Aceste acțiuni vor beneficia și peștii prădători mari, alte păsări marine și mamifere marine, ale căror populații depind de asemenea de sănătatea pe termen lung a stocurilor de pești.”
