Studiu internațional: pedepsirea fizică nu produce copii mai disciplinați
Un amplu proiect de cercetare desfășurat pe parcursul a 15 ani, care a urmărit aproximativ 4.500 de familii din nouă țări, arată că pedepsirea fizică frecventă este asociată cu niveluri mai ridicate de anxietate și agresivitate în rândul copiilor, nu cu o disciplină mai bună. Rezultatele au fost prezentate de profesoara de psihologie Liane Peña Alampay, într-o prelegere susținută la universitatea unde activează.
Proiectul Parenting Across Cultures (PAC) este descris ca cel mai mare studiu multicultural și longitudinal de acest tip din lume. El a urmărit copii și părinții lor din China, Columbia, Italia, Iordania, Kenya, Filipine, Suedia, Thailanda și Statele Unite. Alampay a coordonat partea filipineză a cercetării, analizând modul în care stilul parental influențează dezvoltarea copilului și felul în care cultura modelează relația dintre părinte și copil.
Niciun efect pozitiv al pedepselor corporale
În toate culturile studiate, pedepsirea fizică mai frecventă a anticipat niveluri mai mari de anxietate și agresivitate. Acceptarea culturală a acestei practici a atenuat uneori aceste efecte, dar nu a transformat pedeapsa fizică într-o practică benefică. „În niciun caz pedeapsa corporală nu are efecte pozitive”, a declarat Alampay, subliniind concluziile proiectului.
În context filipinez, pedeapsa corporală este adesea confundată cu disciplina, a explicat cercetătoarea. Ea a precizat că disciplina are multe forme și că copiii trebuie disciplinați, dar prin metode care nu sunt dure și nu provoacă durere.
Cercetarea contestă și presupunerea că un stil parental cald și acceptant ar fi o abordare occidentală nepotrivită pentru familiile filipineze. În cele nouă țări, respingerea, neglijarea și ostilitatea față de copil au fost asociate constant cu dificultăți emoționale și comportamentale care persistă de la vârsta de 7 până la 14 ani. În schimb, copiii care s-au simțit valorizați și acceptați au fost protejați de comportamente agresive sau antisociale, de depresie și de anxietate în relații.
Stil autoritar versus stil autoritativ
Părinții filipinezi incluși în studiu s-au numărat printre cei care au raportat cele mai puternice atitudini autoritare, punând accent pe strictețe, obediență și respect față de autoritate. Alampay a făcut distincția între acest stil și stilul parental autoritativ, care îmbină regulile și așteptările cu căldură, comunicare deschisă și recunoașterea perspectivei copilului.
Legăturile familiale strânse au apărut, de asemenea, ca o posibilă resursă. Valorizarea responsabilităților familiale — cum ar fi ajutorul în gospodărie, petrecerea timpului cu familia, sprijinirea fraților și respectarea părinților — a anticipat comportamente de ajutorare ulterioare și, în rândul participanților filipinezi, a protejat împotriva efectelor unui stil parental negativ, modelând semnificațiile comportamentelor părinților. Cercetătoarea notează că această variabilă poate fi legată, dar nu este echivalentă cu noțiunea de „utang na loob”, iar modul în care obligațiile familiale pot produce atât efecte pozitive, cât și negative asupra tinerilor necesită studii suplimentare.
Stilul parental reflectă și presiuni din afara căminului: dificultăți financiare, cartiere nesigure și instabilitate în gospodărie pot afecta bunăstarea părinților și relațiile acestora, crescând riscul unor practici parentale dure.
Un program care reduce maltratarea copilului
Pentru a pune cercetarea în practică, Alampay a prezentat Masayang Pamilya (MaPa), o adaptare filipineză a unui program de sprijin pentru relația dintre îngrijitor și copil, menit să prevină violența în familie și să îmbunătățească bunăstarea adulților și a copiilor. Programul îi învață pe îngrijitori abilități practice prin scenarii model, exerciții ghidate, povești ilustrate și gestionarea stresului.
Un studiu controlat randomizat al programului, destinat copiilor mici, a constatat reduceri ale maltratării copilului care s-au menținut un an după încheierea programului. Echipa cercetătoarei lucrează cu Departamentul pentru Bunăstare Socială și Dezvoltare pentru a extinde programul prin sesiuni de dezvoltare familială adresate beneficiarilor de transferuri condiționate de numerar.
Potrivit Alampay, cea mai bună cale de a ajunge la părinți este sprijinul și empatia, nu judecata. Majoritatea părinților nu aleg în mod intenționat practici parentale negative: își doresc ca copiii lor să se dezvolte armonios, dar nu știu cum să procedeze. „Suntem și produsele istoriei noastre și ale modului în care am fost crescuți; este tot ceea ce știm”, a adăugat ea. Cercetătoarea consideră încurajator faptul că, atunci când primesc îndrumare, părinții sunt motivați să renunțe la practicile din trecut și să învețe comportamente noi care să favorizeze relații pozitive.
