Telescopul Webb dezvăluie stele nou-născute ascunse în norii de praf ai nebuloasei NGC 7129
Telescopul spațial James Webb (NASA/ESA/CSA), dotat cu instrumente infraroșii avansate, a reușit să surprindă într-o imagine nou publicată numeroase stele care erau până acum ascunse de norii de praf din NGC 7129, o pepinieră stelară situată la aproximativ 3.300 de ani-lumină de Pământ, în constelația Cefeu. Imaginea contribuie deja la o mai bună înțelegere a modului în care se nasc și evoluează stelele de-a lungul timpului.
Ciclul de viață al unei stele începe în nori moleculari denși de praf și gaz rece, cunoscuți sub numele de nebuloase. În interiorul acestor „cuiburi” cosmice, gazul și praful se adună treptat și acumulează masă, declanșând în cele din urmă colapsul gravitațional și nașterea unei stele noi. Din cauza mediului plin de praf, stelele tinere sunt adesea imposibil de observat cu telescoape care nu pot capta lumina infraroșie.
Datorită sensibilității lui Webb la porțiunile apropiate și medii ale spectrului infraroșu, astronomii au putut privi în interiorul nebuloasei NGC 7129 și au identificat peste 130 de stele cu vârsta de mai puțin de un milion de ani. Acestea se află în diferite stadii de dezvoltare, în funcție de masă, stelele mai masive evoluând mai rapid și părăsind mai devreme secvența principală.
Cea mai masivă și mai matură dintre ele este steaua centrală a regiunii, LkH(alpha) 234, o stea premain-sequence de aproximativ 5 până la 8 mase solare. După cum sugerează numele, stelele aflate în această etapă au în mare parte terminat de acumulat masă și încep în curând fuziunea hidrogenului în interiorul lor.
Acest proces le ridică temperatura, încălzind gazul și praful din jur și iluminându-le suficient pentru ca astronomii să poată vedea în interiorul nebuloasei. În imagine, gazul de hidrogen atomic fierbinte apare în regiunea aurie din stânga, în timp ce gazul mai rece, zguduit de fluxurile de materie provenite din protostelele încorporate, apare în roșu, în dreapta, iar nori mai mici persistă în partea stângă sus.
Fluxurile declanșate de nașterea stelei LkH(alpha) 234 au creat și cavitatea vizibilă în partea stângă a imaginii. Șocul acestor fluxuri a dispersat în mare parte gazul de hidrogen, dar a și comprimat anumite regiuni, determinând formarea altor stele în interiorul cavității. Mai multe dintre aceste stele sunt tot în stadiul premain-sequence și emit vânturi stelare, generând unde de șoc în apropiere care duc la alte cavități mai mici.
Vânturile stelare exercită presiune și asupra gazului mai rece și mai dens din afara cavității, creând creasta ascuțită vizibilă în partea de sus. Dincolo de cavitate, această presiune formează o graniță cunoscută drept regiune de fotodisociere, unde moleculele de hidrogen sunt descompuse în atomi.
În partea stângă sus, o nebuloasă albastră strălucitoare este iluminată de o protostea înconjurată de un disc de material în formă de tor, cu fluxuri vizibile și în apropiere. Optica de înaltă rezoluție a lui Webb a identificat de asemenea numeroase structuri bogate în această pepinieră stelară, continuând cercetările anterioare realizate cu telescopul spațial Spitzer al NASA, acum retras.
Studiul în curs al acestei regiuni va oferi indicii despre modul în care aceste stele și protostele își modelează mediul înconjurător, erodând treptat norii moleculari de-a lungul următoarelor ere cosmice.
