Extinderea rețelelor de transport și a energiei eoliene reduce costurile, indiferent de politicile federale
Un studiu coordonat de Universitatea Stanford arată că anumite investiții în rețeaua electrică aduc beneficii constante, indiferent de scenariile politice analizate: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și scăderea costurilor de operare. Cercetarea, publicată pe 13 octombrie în Environmental Research Letters, vine în contextul incertitudinii politicilor federale și al cererii tot mai mari de energie din partea centrelor de date pentru inteligența artificială, a vehiculelor electrice și a altor consumatori.
Autorul principal al studiului, Kamran Tehranchi, doctorand în inginerie civilă și de mediu, afirmă că „indiferent de politica federală, ne putem îndrepta spre decarbonizare concentrându-ne pe investiții de lungă durată, cum ar fi transportul energiei”. El subliniază că extinderea rețelelor interregionale reduce costurile și îmbunătățește accesul la energia regenerabilă, chiar și fără sprijin fiscal federal pentru aceste surse.
Modelarea arată că dublarea capacității actuale de transport ar reduce costurile totale anuale ale sistemului cu 0,2%–3,4% în 2035 și cu 1,3%–7,3% în 2050, în funcție de scenariu. În scenariile cu emisii zero pentru 2050, aproximativ 20 de miliarde de dolari pe an cheltuiți suplimentar pe transport evită circa 34 de miliarde de dolari pe an din alte costuri.
Inês Azevedo, autoarea senior a studiului și directoarea Institutului Woods pentru Mediu de la Stanford, explică: „Transportul este o linie relativ mică în factura de electricitate comparativ cu costurile de producție și distribuție, dar poate juca un rol puternic în reducerea părții din factură aferente producției”. Conform rezultatelor, transportul reprezintă aproximativ 10% din costurile anuale de construcție și operare, însă fiecare dolar cheltuit economisește mai mult de un dolar din producție și stocare, permițând sistemului să acceseze cea mai ieftină energie eoliană și să partajeze capacitatea între regiuni.
Cel mai mare beneficiu se înregistrează în cazul rețelei independente administrate de Consiliul de Fiabilitate Electrică din Texas (ERCOT), care deservește aproximativ 90% din cererea de electricitate a statului. Când modelul permite rețelei naționale să se extindă cu 20%, costurile ERCOT scad cu 4%–9% în scenariile cu credite fiscale sau cu obiective de emisii zero, fără a lua în calcul costul creditelor.
„Texas are o capacitate de transfer de energie către restul țării foarte mică, aproape neglijabilă”, spune Tehranchi. „Când Texas ar putea beneficia de energia eoliană ieftină din Midwest sau ar putea exporta electricitate ieftină, nu există suficientă infrastructură de transport pentru a aduce aceste resurse la cerere. Partajarea resurselor reduce costurile pentru toată lumea.”
Conform modelului, extinderea rețelelor de transport duce la construirea mai multor capacități regenerabile, deoarece facilitează accesul la regiuni cu resurse de calitate, precum energia eoliană abundentă din Texas. La rândul său, capacitatea eoliană reduce costurile de producție în toate cele patru scenarii politice analizate.
„Anumite investiții reduc riscurile pentru următorii 25 de ani, indiferent de contextul politic, și ar trebui să ofere teren pentru un sprijin bipartizan solid”, a declarat Tehranchi. „Ar trebui să le acordăm o atenție deosebită.”
