Model individual premieră pentru rechini călugăr: factori sociali și de mediu complecși

Florentina

Un model computerizat al rechinilor uriași dezvăluie de ce se adună în grupuri

Un studiu publicat în revista Individual-Based Ecology prezintă primul model bazat pe indivizi al comportamentului rechinului uriaș (Cetorhinus maximus). Modelul simulează deplasarea acestor rechini în jurul peninsulei Inishowen din comitatul Donegal, Irlanda, în perioada 1982–2018, și arată că aglomerările de rechini uriași apar din combinarea unor factori de mediu și sociali, nu doar din disponibilitatea hranei sau din întâmplare.

Rechinii uriași sunt al doilea cel mai mare pește din lume. Sunt în mare parte solitari și urmează rute de migrație foarte individuale, însă formează și aglomerări la suprafață, de la perechi până la grupuri de până la 1.000 de animale. Motivele acestor adunări rămân slab înțelese, iar fenomenul prezintă un risc de coliziune cu ambarcațiunile, ceea ce face din înțelegerea lui o prioritate pentru conservare.

Modelele anterioare surprindeau tendințele de migrație pe distanțe lungi, dar nu puteau reproduce comportamentul la scară fină. De asemenea, clorofila a din satelit, folosită de obicei ca indicator pentru zooplanctonul care constituie hrana rechinilor, s-a potrivit inconsecvent cu datele de observare. Noul studiu abordează problema diferit: simulează direct zooplanctonul pentru a surprinde distribuția neregulată a prăzii la scară fină.

Cercetătorii au testat patru submodele comportamentale comparându-le cu trei decenii de date de observare provenite de la Irish Basking Shark Group și Irish Whale and Dolphin Group: un model în care rechinii caută doar hrană, unul în care caută doar alți rechini, unul în care urmăresc atât hrana, cât și semenii, și un model cu mișcare aleatorie, ca martor.

Submodelul combinat, care include atât căutarea hranei, cât și atracția socială, a produs cele mai realiste rezultate, cu o eroare mai mică și o potrivire mai strânsă cu observațiile decât alternativele. Celelalte trei submodele au generat rareori aglomerări mai mari de doi rechini.

„Această lucrare s-a aflat în pregătire mult timp și sunt mândră să o împărtășesc în sfârșit. Cel mai important, arată că un model bazat pe indivizi poate replica realist comportamentul rechinului uriaș. Această primă iterație pune bazele, iar eu văd un potențial enorm pentru noi dezvoltări, colaborări și modelare experimentală”, a declarat autoarea principală Chelsea Gray, cercetătoare în cadrul Irish Basking Shark Group.

Modelul oferă un cadru flexibil care poate încorpora date de mediu și comportamentale îmbunătățite pe măsură ce acestea devin disponibile. El este disponibil gratuit în materialul suplimentar al lucrării, iar Gray îi invită pe cercetătorii interesați să dezvolte sau să experimenteze cu astfel de modele pentru rechinii uriași să o contacteze cu întrebări și idei.

Share This Article