O explozie modestă în raze gamma a produs una dintre cele mai strălucitoare străluciri remanente din ultimele două decenii
Un eveniment cosmic detectat pe 10 martie 2026 de telescopul spațial Fermi Gamma-ray al NASA, cunoscut sub denumirea de GRB 260310A, a debutat cu o emisie modestă de raze gamma, cu o durată de aproximativ 53 de secunde. Deși părea să elibereze puțină energie, lumina care a urmat a contrazis această primă impresie: în spectrul vizibil, strălucirea remanentă a crescut treptat timp de câteva ore, depășind în intensitate galaxia gazdă, iar la câteva săptămâni după flash-ul inițial emisia de raze X s-a intensificat din nou și a rămas vizibilă luni întregi.
O echipă internațională de astronomi, condusă de grupul BHianca de la Universitatea din Roma Tor Vergata, a coordonat o campanie de observații care a implicat o flotă de telescoape, de la raze X până la unde radio. Au fost folosite observatorul Chandra al NASA, XMM-Newton al ESA, misiunea Einstein Probe, Large Binocular Telescope și Karl G. Jansky Very Large Array. Observațiile realizate la Observatorul Calar Alto au scos la iveală semnătura caracteristică a unei supernove, confirmând că explozia a marcat moartea unei stele masive. Studiul a fost publicat în The Astrophysical Journal Letters.
„Vedem sute de astfel de explozii în fiecare an, dar cele neobișnuite sunt cele mai informative”, spune coautorul Roberto Ricci, care a coordonat observațiile radio. „Puteam explica fiecare caracteristică în parte, dar să le integrăm pe toate în aceeași imagine a fost mult mai dificil.”
Un jet puternic privit dintr-o parte
Exploziile de raze gamma sunt fulgere scurte de raze gamma, cea mai energetică formă de lumină. Multe apar atunci când o stea masivă se prăbușește și lansează jeturi de materie care se deplasează aproape cu viteza luminii. Pe măsură ce jetul intră în gazul din jur, produce o strălucire remanentă pe care telescoapele o pot urmări în raze X, lumină vizibilă și unde radio. Astronomii detectează cel mai ușor aceste explozii atunci când jetul este îndreptat direct spre Pământ.
„Ca o lanternă, jetul apare cel mai luminos când este privit frontal. Majoritatea modelelor noastre sunt calibrate pe evenimente văzute din aceeași perspectivă. Această explozie ne-a oferit șansa de a privi dincolo de acea orbire”, explică Yu-Han Yang, cercetător postdoctoral și autor principal al studiului.
Potrivit acestuia, GRB 260310A a prezentat semnăturile unui jet orientat în direcția opusă Pământului. Emisia sa de raze gamma a fost obișnuită, însă strălucirea remanentă în raze X și în lumină vizibilă s-a clasat printre cele mai puternice 1% din eșantioanele de comparație, iar cea radio printre primele 5%. „L-am privit dintr-un unghi lateral. Pe măsură ce jetul a încetinit, lumina sa a devenit vizibilă pe o plajă mai largă de unghiuri, permițându-ne să sondăm forma jetului, de la marginile exterioare spre nucleul interior.”
O a doua strălucire dezvăluie o structură ascunsă
La trei săptămâni după explozia inițială, strălucirea remanentă în raze X s-a intensificat din nou și a rămas puternică peste o săptămână înainte de a se estompa. „A fost neașteptat. La început am crezut că o altă sursă de raze X ne contaminează observațiile. Dar intensificarea provenea într-adevăr de la strălucirea remanentă”, relatează Yang, care a coordonat monitorizarea în raze X. „Asta ne-a determinat să explorăm o formă mai complexă a jetului.”
O explicație posibilă este că explozia a fost alimentată de un jet cu un nucleu îngust și energic, înconjurat de un flux mai larg și mai lent. În această imagine, radiația remanentă timpurie provine din aripile mai late ale jetului, iar lumina din nucleul îngust devine vizibilă mai târziu, cauzând intensificarea emisiei de raze X. „Ceea ce nouă ne-a părut o explozie obișnuită ar fi putut arăta ca o explozie monstruoasă unui observator care privea direct în nucleul jetului”, notează Yang. „Modelele noastre sugerează că explozia a concentrat aproximativ un miliard de ani din producția de energie a Soarelui într-un fascicul subțire ca un creion.”
Noi studii ale cerului ar putea descoperi mai multe jeturi ascunse
Odată cu amplificarea unei noi generații de studii ale cerului, precum cel de la Observatorul Vera C. Rubin, echipa speră să găsească mai multe astfel de străluciri remanente provenite din jeturi puternice care nu sunt îndreptate niciodată spre Pământ. Studierea acestei populații neglijate de explozii i-ar ajuta pe astronomi să determine cât de des stelele muribunde lansează astfel de jeturi și cum acestea străpung straturile exterioare ale stelelor.
„Razele gamma nu sunt cea mai eficientă cale de a descoperi aceste jeturi ascunse: le găsim foarte rar”, conchide Muskan Yadav, studentă absolventă care a contribuit la studiu. „Viitoarele campanii vor detecta sute de astfel de evenimente. Identificarea lor printre milioane de surse variabile nu va fi ușoară, dar este o provocare pe care aștept cu entuziasm să o abordez.”
