Paradoxul empatiei artificiale: de ce oamenii apreciază AI-ul, dar aleg oamenii
Tot mai mulți oameni se orientează către roboți conversaționali bazați pe inteligență artificială pentru companie și pentru a-și alina singurătatea. Însă poate empatia generată de AI să înlocuiască legătura umană? Un studiu publicat în revista Communications Psychology arată că utilizatorii au evaluat răspunsurile empatice ale AI ca fiind de calitate superioară celor formulate de oameni, dar au continuat să prefere empatia umană.
Cercetarea a fost coordonată de o echipă de la Pennsylvania State University, din care au făcut parte C. Daryl Cameron, profesor asociat de psihologie, și Joshua Wenger, doctorand. Cei doi au explicat că demersul lor le-a permis participanților să își arate prin alegeri concrete ceea ce doresc și ce le pasă cu adevărat, iar acest lucru a scos la iveală o contradicție între preferințele declarate și evaluările efective.
Echipa a numit acest fenomen „paradoxul alegerii empatiei AI”. Potrivit cercetătorilor, oamenii consideră că expresiile empatice ale modelelor lingvistice mari sunt mai de calitate, mai interesante și mai validante decât cele ale oamenilor, simțindu-se mai ascultați și mai îngrijiți. Cu toate acestea, atunci când trebuie să aleagă, preferă empatia umană, chiar dacă aceasta este de calitate inferioară.
Unul dintre factorii analizați a fost efortul perceput. Pentru fiecare răspuns, participanții au fost întrebați cât de empatic îl consideră și cât efort a depus cel care l-a scris. Cercetarea se sprijină pe ideea că empatia umană implică un efort real: persoana care empatizează își consumă resurse emoționale pentru a-și arăta grijă, semnalând astfel importanța celuilalt. Deoarece pentru AI empatia nu presupune efort emoțional, cercetătorii au urmărit modul în care acest aspect influențează percepția.
Rezultatele au arătat că participanții au evaluat răspunsurile AI ca implicând un efort mai mare decât cele umane, iar cu cât un răspuns era perceput ca mai efortuos, cu atât era considerat mai empatic. Totuși, legătura dintre efort și empatie a fost mai puternică în cazul răspunsurilor umane: pe măsură ce efortul perceput creștea, empatia umană se apropia de cea a AI-ului, diferența dintre cele două reducându-se.
Un alt aspect urmărit a fost dacă utilizatorii frecvenți de AI tind să prefere empatia artificială. Cercetătorii nu au observat o astfel de tendință. Într-unul dintre studii, răspunsurile AI au fost comparate cu cele formulate anterior de respondenți specializați în crize, iar chiar și acești experți în empatie nu au reușit, în majoritatea cazurilor, să atingă calitatea empatiei generate de AI. Cercetătorii notează însă că acești profesioniști nu au un context relațional cu persoana care caută empatie, ceea ce ar putea schimba situația în cazul relațiilor personale.
Oamenii de știință subliniază că tot mai multe persoane formează prietenii și relații romantice cu AI-ul, ceea ce ridică întrebări despre calitatea empatiei atunci când interacțiunea se desfășoară în timp cu un terapeut sau un prieten artificial. În același timp, ei atrag atenția că accentul s-a pus prea mult pe faptul că AI-ul nu este întrupat și nu poate simți, iar mai puțin pe experiența trăită a receptorilor.
Potrivit cercetătorilor, o parte din rezistența față de empatia AI ar putea izvorî din teama de a nu înlocui empatia umană. În studii, alegerea a fost prezentată direct, între un om și un AI. În viața reală, însă, cea mai mare valoare a empatiei artificiale ar putea apărea atunci când nu există o alternativă umană disponibilă. În acest caz, AI-ul nu înlocuiește empatia umană, ci o suplimentează atunci când aceasta lipsește.
