Pensionarea nu îi face pe australienii vârstnici mai singuri, arată un studiu
O cercetare coordonată de Universitatea Monash sugerează că ieșirea din câmpul muncii nu produce nicio diferență măsurabilă în ceea ce privește singurătatea în rândul australienilor vârstnici. Rezultatele au fost publicate în revista Scientific Reports.
Cercetătorii au urmărit 7.434 de australieni cu vârste între 55 și 75 de ani pe parcursul a aproape două decenii, folosind date din ancheta Household, Income and Labour Dynamics in Australia (HILDA).
Autorul principal, dr. Johannes Kunz, de la Centrul pentru Economia Sănătății din cadrul Universității Monash, a declarat că studiul contestă presupunerea potrivit căreia pensionarea duce la izolare. „Mulți oameni văd plecarea de la muncă drept o «prăpastie a singurătății», în care pierzi colegi, rutină și identitate, însă studiul nostru nu a găsit acest lucru”, a afirmat el. „Am urmărit aceiași australieni timp de aproape două decenii și am constatat că singurătatea lor nu s-a schimbat nici în cei trei ani dinaintea pensionării, nici în cei trei ani de după.”
Potrivit cercetătorilor, concluziile sunt deosebit de relevante în contextul în care un număr mare de persoane din generația baby boomer intră acum în pensionare în multe țări. Studiul are implicații și pentru dezbaterile privind vârsta de pensionare, în condițiile în care Australia și alte state, precum Danemarca, ridică cerințele de eligibilitate.
„Există multe motive pro și contra creșterii vârstei de pensionare; totuși, rezultatele noastre sugerează că singurătatea nu este neapărat unul dintre ele”, a spus Kunz.
Analiza arată că aproximativ unul din șase adulți vârstnici (17,5%) raportează un nivel ridicat de singurătate, afirmând că „se simt adesea foarte singuri”. Kunz a precizat că singurătatea în rândul australienilor vârstnici este o problemă serioasă și că eforturile politice de reducere a acesteia ar trebui să se concentreze asupra îmbătrânirii în general, nu asupra pensionării.
„Știm, de exemplu, din alte cercetări că pierderea unui soț are efecte profunde asupra percepției singurătății; prin urmare, abordarea unor astfel de evenimente și sprijinirea unei plase de siguranță socială mai largi este probabil mai benefică în combaterea singurătății”, a explicat el. „Singurătatea tinde să crească continuu de la sfârșitul anilor 60, ceea ce sugerează că perioada târzie a vieții merită mai multă atenție. Programele au șanse mai mari să funcționeze dacă sprijină conexiunea socială pe tot parcursul vieții târzii.”
„Nu pare să fie vorba despre tranziția ieșirii din muncă, ci mai degrabă despre efectul general al îmbătrânirii, care ridică nivelul singurătății pe măsură ce oamenii îmbătrânesc”, a adăugat cercetătorul.
Constatările au fost consecvente într-o serie de grupuri demografice și socioeconomice, inclusiv persoane cu venituri, niveluri de avere și medii ocupaționale diferite. „Ne așteptam ca unele grupuri să fie afectate mai puternic de singurătate, cum ar fi persoanele singure, cele bolnave, cele cu venituri mici sau cele care părăsesc locuri de muncă în sectorul muncitoresc. Totuși, niciunul nu a fost mai predispus la singurătate ca urmare a pensionării”, a spus Kunz. „Am obținut aceleași rezultate indiferent dacă oamenii aveau sau nu nepoți, făceau voluntariat sau erau membri ai unor cluburi.”
